Transport public „civilizat”

Se face ca, in vacanta asta, nu avem cu ce sa ne deplasam. Din mai multe motive, dar mai ales din cauza vremii, am lasat masina noastra in Germania. Dar nu asta e important. Ci faptul ca suntem nevoiti sa folosim transportul in comun, transport ce e departe de a fi civilizat.

In ultimii 10 ani, sa zic asa, cred ca pot numara pe degetele de la o mana de cate ori a trebuit sa merg cu autobuzul in Suceava. Avand mai mereu masina, nu am fost nevoit sa ma inghesui ca oile in staul pentru a ma deplasa din puctul A in punctul B. Povesti despre cat de „placuta” este o calatorie cu TPL-ul, am tot auzit. In trafic am tot vazut cam ce stil de conducere au soferii „profesionisti” ce sunt responsabili pentru confortul si siguranta calatorilor. Dar nu am trait pe pielea mea aceste lucruri, cel putin pana azi.

Sa nu ma intelegeti gresit… Am mai fost inghesuit in autobuz, am mai fost calcat pe picioare. Dar, lasand la o parte snobia, pana acum nu am avut grad de comparatie. Recunosc, nici in Germania, pana anul trecut, nu am apelat la autobuz sau tramvai. Foloseam masina personala sau metroul. De cand ne-am mutat in Germania, am circulat cu toate mijloacele de transport: tren, tren regional, metrou, tramvai si autobuz. Am mers la ore de varf, am mers in miez de noapte, am mers la ore foarte mici, dimineata devreme. Chiar si in timpul festivalului Oktoberfest, totul este civilizat. Mai multe despre transportul in comun din München o sa va povestesc in alt articol, ca sunt multe de laudat la ei.

Am avut astazi de mers din Areni pana la Policlinica Bethesda. Cate statii sa fie?! Cinci statii imi ies la numar. Nici nu stiu de unde sa incep cu „laudele”… Oare de la faptul ca, la -21 de grade, autobuzul arata ca un iglu?! Stiam ca vara nu se foloseste aerul conditionat, din motive financiare cica. Dar iarna?! Nu se poate furniza caldura?! Sau se merge pe sistemul incalzirii in turma?! In fine… Trecand peste frigul si aglomeratia din autobuz, nu am putut sa fiu indiferent la modul in care soferul trateaza calatorii. Pleaca din statie cu usile inca deschise, fortand calatorii sa se impinga ca vitele, dar si descurajandu-i pe cei din statie sa mai urce. Se accelereaza brusc, un fel de kickdown, de parca am fi la startul unei runde de F1, dar si franarile sunt la fel de bruste. Presupun ca fiecare sofer incearca sa scoata un timp cat mai bun pe traseu, un fel de record. Probabil, la final de tura, exista un panou cu timpii facuti de fiecare in parte, ceva de genul panoului de la Top Gear. In viraje, daca nu te tii bine pe picioare si nu te-ai ancorat bine de ceva din jurul tau, roaga-te la Dumnezeu sa ai o domnisoara draguta in imediata ta apropiere, pentru ca sigur o vei lua in brate. Cred ca asta este si interesul… Sa fortam cetatenii sa socializeze, sa creem noi relatii.

Cinci statii, 20 de minute cred… Incredibil de lung si de obositor. Ce ma mira este ca nimeni din autobuz nu vocifereaza, nu spune nimic soferului. Toata lumea bolboroseste, toata lumea se plimba de colo colo, dar nimeni nu se revolta. Da, nici eu nu am spus nimic, desi am fost tentat ca, macar la coborare, sa fiu neamt: sa-i multumesc soferului pentru calatorie. Ahh… Pardon. Sa-i „multumesc”.

Intrebarea mea este… TPL inseamna Transport Public Local. Public, adica este desemnat publicului, cetatenilor. Contribuabililor, celor care platesc un bilet, cam scump, pentru a se deplasa civilizat. Oare soferii stiu acest lucru?! Sau ei cred ca initialele sunt de la Transport Produse Lichide, de exemplu?! Pentru ca, in autobuz, te simti ca un sac de cartofi. Nu conteaza cum ajungi la destinatie, de fapt nu cred ca va conta nici daca ajungi. Conteaza faptul ca tu ai urcat acolo si ai cotizat 2 lei pentru civilizatie!

Bafta!

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.