Aberatii din bicicleta #1

Ca orice neamt veritabil, am si eu bicicleta. Alba! Cu discuri de frana fata/spate. E alba! Si are 7×3=21 viteze Shimano. Toate de mers in fata, fara marsarier. Si, nu cre’ ca v-am spus, da-i alba. De un an de zile, aproximativ, n-am mai umblat cu ea. Pana azi!

Dar, sa incep cu partile rele… Aproape ca se-mplineste anu’ de can’ n-am mai scos bicicleta din garaj. Acu’ vreo 2-3 saptamani, cand am vrut iar sa ies cu ea la plimbare, am descoperit ca cineva mi-a furat pompa din garaj. Asta e… Azi, pentru ca eram hotarat sa ies cu bicicleta, orice-ar fi, am dat o fuga si-am cumparat o pompa noua. Si m-am dus in garaj. Am dat la pompa de mi-au iesit ochii ca la melc, dar am reusit sa umflu ambele cauciucuri. Dupa care am inceput sa fac inventaru’. Imi lipsesc 2 faruri si un stop, capacelele de la ventile, clopotelu’ ce-l folosesti sa sperii lumea. Si asta doar la bicicleta alba, ca la aia visinie inca nu m-am uitat.

Hop pe bicicleta si da-i pedala! Bah, m-am saturat de calculatoare, de prostia asta ce se cheama monotonie. M-am saturat zilnic sa fac acelasi lucru si sa stau ca un cretinolog in fata unui calculator. Ce dreq mi-a trebuit mie IT?! Ma lasa picioarele, mainile, ochii ma ustura. N-am mai facut miscare de foarte mult timp. Asa ca, in tampenia mea nemarginita, mi-am propus sa merg vreo 6 km, la un pod de peste autostrada, unde-mi place mie sa mai merg si sa ma uit ca tampu’ la masini, peisaj si alte alea. Deci 6 km dus, 6 km intors. Nu parea ingrozitor, asa c-am dat pedala.

In drumu’ meu trec printr-un satuc foarte cochet. La ferma, vacutele rontaiau de zor iarba si stateau foarte cuminti, in timp ce ingrijitorii maturau prin grajd. La gradinita era o galagie infernala, nebunie curata. Sareau copiii prin curte mai ceva ca iepurii-n calduri. Pe dreapta, intr-o curte frumos intretinuta, un caine se lingea la coaie. Isi facea si el siesta, ca omu’. Pe stanga, o bunicuta tundea iarba, in timp ce bunicutul o aduna intr-o parte a curtii. Deasupra survola un vultur matur, cre’ ca tata vulturilor la cat de mare era. Miros de iarba proaspat tunsa, de foc de lemn, chiar si ala de balegar… Dumnezeule ce stare de bine m-a cuprins.

Dau pedala mai departe, ca mai am putin si ajung, cam 1,5 km. Merg pe camp, pe un drumusor ingust, dar asfaltat, si ma uit la natura. In aer s-au adunat vreo 3 vulturi si toti survoleaza zona. Eu aveam hanorac de camuflaj, deci eram sub acoperire. Nu prezentam interes pentru zburatoare. Mirosu’ de iarba imi da putere si reusesc. Ajung la destinatie. Ma opresc si ma dau jos. Si jos am fost. Am cazut ca o leguma. Imi tremurau picioarele si nu prea reuseam sa ma tin pe ele. Pan’ la urma ma ridic si-am stat la relax vreo 10 minute. Ce senzatii tari ai cand trece cate un tir pe sub tine si-l vezi brusc cum apare, cu viteza. Ai impresia ca te ia de pe pod. La fel si can’ trece cate un nebun cu 200kmh+, de zici ca-i racheta.

Urc pe bicicleta si-i dau pedala. Intru in acel satuc, iar pe stanga vad doua fetite ce ieseau cu catelu’ la plimbare. In alta curte, niste tineri pregateau de un gratar. Am luat-o pe alt drum de data asta, pe langa padure. Niste pasarele imi incanta auzul cu cantecu’ lor. Numa’ ca astea nu-s umede. Pasaricile. A inceput sa mi se faca foame, dar oricat m-as chinui nu pot mari viteza. Dimpotriva, merg din ce in ce mai incet. Sar in fata unei masini, traversez strada, o iau pe campu’ din stanga, sa scurtez drumu’. Dau pedala, c-altfel nu se poate. Intru in oras si ajung la calea ferata. Bariera tocma’ se lasa, deci vine trenul. Asteptam. Trece trenu’, se ridica bariera, dau pedala. Inca putin, inca putin.

Eu am garaj subteran, ce deserveste 3 blocuri, adica 6 scari de bloc, adica 48 de apartamente. Diferenta de nivel e de vreo 2,8-3 metri, iar panta de la intrare e destul de abrupta si e din piatra cubica. Un vecin a intrat sau iesit din garaj cu cateva secunde inaintea mea, deci usa era inca deschisa. Cu toate c-am vazut semaforul ca-ncepe sa palpaie culoarea rosie, cu toate ca mai era o data sa ma infing in usa garajului, am zis ca hai sa-ncerc. Daca prima data am fo’ mai norocos, de data asta… am intrat in garaj dupa bicicleta. Adica ea a fost prima, eu dupa. Prin alunecare, da’ a fost misto. Nimeni nu a fost ranit, doar niste pantaloni au ajuns la buncar, atat.

Stau la etaju’ 3, n-am lift. Niciodata-n viata asta nu mi-a fost asa greu sa urc 4 etaje. Da, cititorule, stiu ce-am scris. Stau la etaju’ 3, dar am urcat 4. Pai daca am garaj subteran… Simteam cum ma lasa picioarele la fiecare treapta. Mai c-as fi incercat sa urc in maini, cre’ ca mi-ar fi fost mult mai simplu. Dar, iata c-am reusit. Am ajuns in casa si mi-am propus ceva. Maine, o luam iar la pedala! Si poate iau si aparatu’ foto cu mine, sa trag niste cadre. Acuma ma bag sa mananc Bami Goreng, ca cica tre’ sa mananc cat mai sanatos. Pe dreq… Doar ca-mi plac unele rahaturi din astea chinezesti.

Asta-i viata de german. Bafta! Ma duc sa… Bah! Eu cum dreq mai merg sa iau berea din frigider?!

HALA MADRID!

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.