Cum arata relatiile moderne – Continuare

Pentru ca au fost unele persoane ce nu au inteles mesajul din articolul postat mai deveme, vin cu o continuare. O completare in care sa explic, pe un alt ton, ce incercam sa transmit azi, dar si sa aduc in lumina unele elemente ce fac parte din viata noastra (ne)fericita.

Nu am pretins niciodata ca nu as face parte din categoria oamenilor ce nu se folosesc de tehnologie, ce nu isi afiseaza sentimentele, relatiile sau parti din viata in mediul online. Ca si pe blog, unde, din cand in cand, aberez despre mine sau despre viziunile mele, si pe Facebook postez tot despre mine, despre ce traiesc, despre ce simt. Bucurie, tristete, ura, dispret, furie sau fericire, ele apar in mediul online. La fel procedez si cand sunt la o bere cu prietenii. Cand sunt fericit, se vede. Cand sunt trist, se vede. Si eu fac parte din generatia 2.0, ce-si schimba imediat statusul pe Facebook in functie de ce relatie am, ce posteaza fotografii de cuplu. Singura diferenta este ca eu nu aleg sa afisez in public doar fericirea, ci, atunci cand sunt complesit de amar, aleg sa afisez si nefericirea. Dar n-o fac pentru cum ma vede lumea pe mine, ci o fac pentru cum ma vad eu. Astea fiind spuse, sa trecem la subiectul fierbinte.

Cu ajutorul tehnologiei, cu ajutorul Internetului, cu ajutorul sutelor de aplicatii si siteuri de dating, am ajuns in postura in care putem sa „comandam” persoana iubita exact ca si pe o pereche de papuci. Accesezi aplicatia, navighezi printre miile de profiluri, gasesti unul atractiv si dai click pe el. Te uiti la poze, te uiti la descriere, compari cu ceea ce-ti doresti tu. Stabilesti o intalnire la o cafea, fara sa ai nici macar un indiciu despre omul ce-l vei intalni in real. Revenim la papuci. Accesezi un site de incaltaminte, cauti printre miile de produse, vezi ceva atractiv si dai click, te uiti la poze, citesti descrierea, ii comanzi. Intrebarea este urmatoarea. Ce faci atunci cand ajunge coletul cu papucii comandati acasa, ii probezi si descoperi ca nu-s chiar pe placul tau, ca-s incomozi, nu-ti place culoarea sau te rod? Simplu. Ii arunci. Te doare ceva? Poate simti putina frustrare si parere de rau, pret de 5 minute, pentru banii cheltuiti aiurea, din comoditate sau din alte motive. Dar atat. Revenim la oameni. Ce faci atunci cand iti intalnesti partenerul si vezi ca nu e pe placul tau? Ii faci vant. Te doare ceva? Se poate sa te doara sufletul, pentru unele sperante ce ti le-ai facut. Spre deosebire de papuci, fiintele vii au niste sentimente. Am ajuns sa ne comparam si sa ne comportam intre noi de parc-am fi cu totii niste obiecte, iar asta e si datorita invaziei de fericire ce ne inconjoara pretutindeni, o fericire falsa ce ascunde multa durere.

Cum arata relatiile moderne

Sa aprofundam putin „alegerile”. Sa presupunem ca exista deja o relatie, ca totul merge perfect, ca legatura dintre cei doi devine din ce in ce mai puternica, ca ajung sa-si povesteasca lucruri intime, ca se trece la un nivel avansat. In acel moment sentimentele escaladeaza, incepi sa gusti din fericire, incepi sa nu te mai gandesti la azi, ci la maine. Incepi sa pui caramida peste caramida, sa construiesti ceea ce se doreste a deveni o relatie stabila. Cum e si normal, in orice relatie exista si unele neintelegeri, mai ales in fazele incipiente. Cand cei doi protagonisti nu se cunosc, riscul sa faci o gafa este mare. Iar cand nici macar nu ti se spune despre gafa facuta, riscul s-o repeti este aproape garantat. Din cauza lipsei de comunicare apar certurile, apar rupturile, apar noptile nedormite si lacrimile ce-ti inunda ochii. Asta e alegere. Alegerea refuzului de a comunica, de a discuta, de a impartasi problemele cu persoana alaturi de care te-ai apucat sa visezi, cu persoana alaturi de care aveai curajul sa fii fericit. Chiar daca vedem peste tot, chiar si-n filme, numai relatii fericite, din pacate ele sunt doar miraje. Nu exista. Sunt minciuni. Orice relatie adevarata trece prin diferite stari. Azi totul e minunat, maine e haos. Important e sa stii ce alegi, iar in zilele noastre alegerile ne omoara. Oamenii nu-s piese de schimb de la o masina, pe care sa le inlocuiesti de la primul scartait. Pe vremuri oamenii aveau curajul sa infrunte problemele unei relatii, aveau curajul sa repare ce e stricat. Azi e total invers. Daca vezi ca masina iti merge perfect, iei un ciocan si-ncepi s-o defectezi, doar pentru a o schimba. Si asta e tot o alegere. Cand vezi ca relatia pe care ai inceput-o iti aducea fericirea, alegi sa iesi repede din ea la primul semn ca ceva nu e bine, chiar daca acel semn poate fi nascut de piticii de pe creierul tau. Ajungi sa tragi singur niste concluzii eronate, sa te gandesti si sa-ti imaginezi doar demoni, cand in realitate totul poate fi simplu rezolvat, printr-o discutie, prin cateva vorbe, prin sinceritate. Dar, datorita optiunilor la care ai acces, poti sa renunti foarte simplu la un om, indiferent de ceea ce simte el dupa. Alegem sa ne distram cu sentimentele de parc-ar fi niste baloane de sapun. Asta e alegerea noastra.

Cum arata relatiile moderne

Cum se desfasoara o relatie moderna? In „epoca glaciara”, atunci cand totul era real, oamenii comunicau direct, prin sentimente. O strangere in brate, un pupic pe obraz, un sarut. Oamenii se simteau, se atingeau, se gustau. In zilele noastre sentimentele se transmit prin cateva emoticoane. Da, chiar si eu o fac. Iar deseori eram pus in postura sa-ntreb persoana ce-mi trimitea un emoticon ce vrea sa reprezinte. Esti fericit, folosesti o fata zambitoare. Vrei sa transmiti un pupic, bagi un emoticon. Vrei sa iei pe cineva in brate, bagi un emoticon. Fetele galbene ce afiseaza diferite stari au ajuns sa inlocuiasca atingerile. Mai mult, intr-o relatie moderna este mult mai comod si mai simplu sa porti o discutie pe WatsApp, pentru ca iti poti controla sentimentele, poti sa spui orice fara sa ai inhibitii, sau ai timp sa-ti cauti raspunsurile potrivite. Ori sa ignori complet. Discutiile fata-n fata devin tot mai demodate. Preferam sa ne uitam intr-un ecran de telefon, cu litere mici si buline galbene ce nu ne transmit absolut nimic. Preferam sa intelegem ce vrem noi dintr-un mesaj, nu ce transmite el cu adevarat. Preferam sa ne creem propria viata mizerabila si plina de nefericire, dar sa ne bucuram de emoticoane. Optam sa ignoram persoanele de langa noi, alegem sa nu le dam dreptul de a se apara, pentru ca ne permite tehnologia. Acum avem posibilitatea sa blocam pe cineva pe Facebook, Watsapp, Skype sau alte aplicatii, avem posibilitatea sa evitam un apel telefonic pentru ca stim cine ne suna. Putem fi reci si sa ranim extrem de usor. Pe vremuri nu stiai cine te suna, pe vremuri nu puteai sa iti creezi o bariera tehnologica in jurul tau ce sa te protejeze de sentimente. Acum te desparti simplu, printr-un SMS. Inainte trebuia sa pui suflet si-n asta si s-o faci intr-un mod uman. Acum nu mai exista remuscari, nu mai exista pareri de rau. Exista doar posibilitatea de a ignora.

Am ajuns sa gasim fericirea in like-urile de pe Facebook, in loc de vorbele din realitate. Si, chiar daca risc sa mi se spuna ca fac diferente, voi da si un exemplu. O femeie posteaza o fotografie in care apare imbracata mai sexy. Acea postare aduna 300 de like-uri. Femeia se simte apreciata, se bucura de asta, deja are o numar impresionant de optiuni. Dar ea nu se gandeste ca din cele 300 de like-uri probabil 250 sunt acordate de catre niste labari ce-o doresc doar pentru o noapte, ce nu vor sa auda de angajamente. Cu toate astea, ea-i fericita, satisfacuta, implinita. Dar nu se intreaba de ce pe strada, chiar dac-ar purta exact aceleasi haine, nu intalneste macar 5 barbati care s-o aprecieze. Nu zic, inclusiv pe strada sunt hartuitori, diferenta e ca pe Facebook e mult mai simplu sa dai un like, un mesaj, pentru ca nu risti sa te trezesti c-o palma peste ochi. Nu te mai intereseaza ca exista o persoana in viata ta ce-ti aduce fericirea prin vorbe, prin gesturi, prin lucruri marunte. Mereu ai optiuni, mereu ai de unde alege. Am ajuns sa renuntam la iubire mai usor decat renuntam la contul de Instagram. Ca la contul de Facebook nu vom renunta niciodata. Am ajuns sa ne fie teama de oamenii din real, sa comunicam cu ei, sa construim ceva alaturi de ei. De ce?! Pentru ca „balta” din online are infinit de mult „peste”.

Ne agatam de fericirea ce-o vedem pretutindeni in jurul nostru, ne agatam de vietile perfecte ale prietenilor ce nici nu-i cunoastem si decidem ca nu vrem sa fim fericiti. Furam statusuri si citate emotionante si le propagam ca si cum ar veni din sufletul nostru, creem sperante si iluzii, alegem sa ranim. Traim intr-o minciuna continua.

Trecand, oarecum, peste partea tehnologica, mai exista ceva. Usurinta in care poti acum sa creezi dependenta, sa dai sperante. Cand esti fata-n fata cu o persoana, se pot citi multe din limbajul trupului. Modul in care vorbesti, cum raspunzi, cum te uiti, ce gesturi faci indica sinceritatea sau falsitatea. La telefon poti spune multe, e destul de dificil sa cerni ce-i real. Dar nu inteleg de ce a devenit tehnologia o arma. De ce ai alege sa induci o persoana in eroare, mai ales cand vezi ca acea persoana se lupta pentru a te face fericit? Au disparut complet responsabilitatile vorbelor? Nu-i mai pasa nimanui ca o vorba poate face mai mult rau decat o arma? Cu ce e de vina fiinta aia vie ce se zbate pentru tine? E de inteles atunci cand cineva te face sa suferi sa fugi din calea lui. Dar cand nu ai decat motive imaginare, impresii ireale, cum poti sa te distantezi si sa-ti traiesti viata linistit, ca si cum totul ar merge de la sine? Mergi pe strada, vezi un pui de catel ce plange intr-un colt. Il iei sub haina si-l duci acasa. Ii oferi afectiune, ii dai sa manance, ii intinzi pe tava sansa de a fi iubit. Dar in momentul in care latra prima data, in momentul in care roade primul papuc, in loc sa-ncerci sa-l intelegi sau sa-l educi il arunci afara. Asta se cheama acuma umanitate? Viata noastra se leaga doar de fericirea ce-o vedem afisata de diferite persoane si de vorbe sau promisiuni aruncate-n vant? Surprinzator, dar sunt multi cei ce spun ca mai cred in Dumnezeu. Oare asta-i calea ce ne-o arata? Sa-i lovim pe cei apropiati, doar pentru a fugari fantome?

Ca o nota de final, ceea ce-am scris nu e neaparat ceea ce-am trait. Exista influente din viata si experientele mele, dar articolul e bazat pe ceea ce vad in jurul meu, nu pe ceea ce traiesc eu.

Sa fiti iubiti!

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.