Cum arata relatiile moderne

Internetul, smartphone-urile, tehnologia, toate ne ajuta sa comunicam mai simplu, mai usor, sa fim aproape de cineva chiar si cand suntem la mii de kilometri distanta. E buna. Ajuta. Dar cat de benefica este era moderna pentru relatii, pentru cupluri, pentru sentimente, pentru oameni?

In zilele moderne nu mai exista anagajament intre doi oameni. Nu mai putem sa vedem rostul acestui lucru. Se spune din totdeauna ca „are balta peste”, diferenta e ca acuma ne folosim de Tinder, Loveflutter, OkCupid sau Match.com pentru a „pescui pestele”. Am ajuns sa comandam o persoana, o fiinta vie, online, de parc-am cumpara un smartphone de pe un site chinezesc, sarim complet peste partea in care sa cunoastem o persoana pe viu. O serie lunga de emoticoane inlocuieste lucrurile intime dintre doi oameni ce formeaza un cuplu. Un simplu mesaj cu „Buna dimineata” e considerat un efort indeajuns de mare pentru a inlocui vorbele dulci ce le soptesti dimineata la urechea iubitului. Se spune ca romantismul a murit, poate chiar asa si este, sau poate ca trebuie doar sa-l reinventam. Poate romantismul din zilele noastre inseamna sa poti lasa telefonul din mana indeajuns de mult cat sa ai timp sa te uiti in ochii partenerului la cina, sau sa-ti stergi toate aplicatiile de dating din telefon dupa ce-ai intalnit o persoana deosebita. Eu ma gandesc ca romantismul adevarat, cel de pe vremuri, inca mai exista, doar ca nu stim noi sa-l vedem.

Cand alegem sa fim intr-o relatie, daca avem curajul sa ne angajam in asa ceva, ramanem in continuare cu ochii pe optiuni, suntem mereu atenti la ce trece pe langa noi. Ne dorim o friptura excelenta, fazan umplut cu prune, dar suntem preocupati sa analizam un bufet mediocru, datorita optiunilor ce le ofera. Doar pentru ca avem dorinta de a alege. Iar alegerile ne omoara, fara sa ne dam seama. Ne gandim ca a alege inseamna ceva maret, ca oportunitatile sunt bune, ne gandim ca daca avem mai multe optiuni e mai bine. Dar nu facem altceva decat sa distrugem. Nu mai conteaza daca te simti satisfacut, pentru ca nu mai intelegem cum arata satisfactia, cum se simte satisfactia adevarata. Suntem mereu pe picior de duca, pentru ca „afara” vom gasi intotdeauna mai bun, mult mai bun. Nu mai avem capacitatea de a vedea persoana ce sta fix in fata noastra si merita sa fie iubita, pentru ca nimeni nu mai are curajul sa cear sa fie iubit. Mereu tanjim dupa ceva ce inca ne mai dorim sa credem ca exista. Cu toate acestea, suntem in cautarea emotiilor urmatoare.

Incercam sa ne linistim singuri, sa ne distragem singuri atentia si, daca nu putem face fata piticilor de pe creierul nostru, cum putem sa ne asteptam sa fim cu cineva, sa iubim pe cineva chiar si atunci cand nu e simplu sa-l iubesti? Cedam, renuntam, plecam. Vedem lumea intr-un mod in care generatiile trecute n-o vedeau. Acum putem deschide un browser, putem vedea cateva fotografii idilice din Spania, putem cumpara un bilet de avion online. Putem s-o facem, dar n-o facem. Ideea e ca stim ca putem, chiar daca nu avem resursele necesare pentru a o face. Exista intotdeauna ispite. Intram pe Facebook pentru a vedea viata altora, a „prietenilor” virtuali, o viata ce noi n-o vom putea avea. Ne uitam la locurile prin care acestia calatoresc, vedem viata pe care noi n-o traim. Vedem oameni pe care nu-i vom intalni. Ne simtim asaltati de sentimente ciudate, dupa care ne intrebam de ce suntem nefericiti, de ce suntem nesatisfacuti, de ce nimic nu dureaza si totul e fara speranta. Pentru ca nu mai stim sa ne analizam viata pentru ceea ce sunt persoanele din jurul nostru, in loc de ceea ce nu sunt.

Si, chiar daca reusim sa gasim acea persoana pe care-o iubim si care ne iubeste. Urmeaza un angajament intre noi, devenim intimi, ajungem sa ne spunem „te iubesc”. O facem si pe asta. Dupa care, repede, incepem sa traim pentru altii. Schimbam statusul de pe Facebook, incepem sa punem poze cu noi, devenim „noi” pentru lumea din jur. Facem ca totul sa para perfect, pentru ca alegem sa distribuim doar partile frumoase ale relatiei noastre. Nu vom arata niciodata certurile din miez de noapte, ochii inrositi sau lenjeria umeda de lacrimi. Nu vom posta niciodata nimic despre cearta ce-am avut-o si-ar putea sa ne desparta. Toate aceste lucruri le tinem ascunse, prezentam doar imaginea unui cuplu fericit, imaginea unei iubiri perfecte.

Vedem atatea cupluri fericite si-ncepem sa facem comparatii. Suntem generatia emoticoanelor, generatia comparatiilor. Analizam totul mereu. Poate e suficient de bun, poate e cel mai bun. Niciodata, pana acum, nu au existat atatea standarde, atatea criterii pentru ceea ce-ar insemna sa traiesti „viata perfecta”. Petrecem timpul analizand la nesfarsit, dupa care ne trezim in disperare. Nu vom reusi sa fim niciodata destul de buni, deoarece standardele la care incercam sa ajungem nu exista. Aceste vieti pe care ni le dorim, aceste relatii pe care le visam nu exista. Dar nu ne vine sa credem. Totusi le vedem cu ochii nostri ca exista, ni le dorim si noi, dar ne va face sa ne simtim jalnici pana le vom obtine.

Asa ca ne despartim. Alegem sa ne despartim pentru ca nu suntem suficient de buni, pentru ca vietile noastre nu-s suficient de bune, pentru ca relatia noastra este una mediocra, nicidecum una suficient de buna. Incepem iar sa navigam prin aplicatiile de dating, comandam o persoana sa ne vina la usa ca si cum ar fi o pizza. Si-o luam de la capat. Emoticoane, mesaje cu „Bună dimineața”, devenim intimi, ne transformam in cuplul „selfie”, cuplul fericit si perfect. Ne apucam iar de comparatii, ajungem din nou la nemultumiri, incep luptele. „Ceva e gresit, dar nu stiu ce.” „Asta nu functioneaza.” „Am nevoie de mai mult.” Si ne despartim. Inca o dragoste pierduta, inc-o cruce in cimitirul cuplurilor perfecte. Atat de simplu este acum sa renunti la dragoste.

Trecem la urmatoarea relatie. Cautam ceva mai bun, cautam urmatoarea satisfactie, urmatoarea victorie. Ne traim viata in 140 de caractere, in statusuri pe Facebook, in fotografii prelucrate cu filtre deosebite, filmulete de 30 de secunde, suntem atenti in stanga, suntem atenti in dreapta. Uitam sa traim pentru noi, pentru sufletul nostru. Traim doar pentru o iluzie. Ne gandim sa ne angajam intr-o relatie serioasa, dar in timpul asta ne facem singuri rau, gandindu-ne ca tot ce e mai prejos decat o viata de cuplu stralucita nu poate duce o relatie sanatoasa. Ce este o relatie sanatoasa? Nu stim, dar nici n-o vrem. Daca nu e „perfecta”, e o relatie sanatoasa. Daca nu e „prelucrata”, e o relatie sanatoasa. Daca nu e doar pe Facebook, e o relatie sanatoasa. Daca nu e o cina romantica in care stam cu ochii in smartphone, e o relatie sanatoasa.

Cum arata relatiile moderne

Realizam ca ceea ce ne dorim sa fie „cel  mai bun” este doar o minciuna. Ce vrem noi de fapt?! Vrem sa ne auzim la telefon, vrem sa nu vedem chipul persoanei iubite doar pe un ecranul laptopului, vrem ca totul sa fie simplu, ca pe vremuri. Ce ne dorim de fapt este o viata ce nu are nevoie de like-uri, de share-uri sau comment-uri. Se poate sa nu realizam inca acest lucru, dar o vom face. Vrem sa existe conexiune intre noi, dar o conexiune adevarata. Ne dorim o dragoste ce construieste, nu o iubire ce va fi aruncata pentru urmatoarea optiune. Vrem sa simtim oamenii de langa noi. Vrem sa stim ca ne-am trait viata, ca am apreciat fiecare minut din ea. Aceasta este ceea ce ne dorim, chiar daca nu stim inca.

Cu toate astea, asta e modul in care functioneaza relatiile moderne. Asta e modul in care ne iubim acum.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.