Honey – pro si contra

Desi multi ar putea considera c-am innebunit complet, nu e vorba de-o lista cu argumente pro sau contra mea. Totu’ e legat de numele meu, dar partea cu nebunia n-o contrazic. Ce avantaje si ce dezavantaje exista cand in buletin apare Honey?

In momentu’ in care-am inceput sa pricep cum se misca totu’ pe pamant, in momentu’ in care-am cedat in fata primului pupic (eram in clasa a IV-a, ‘mnezeule!!), am realizat impactu’ numelui meu si cum ma putea ajuta sau incurca in viata. In acele momente can’ faceam cunostinta cu o persoana si-i vedeam privirea cand auzea „Honey”, realizam cat de inspirata a fost maica-mea cand mi-a ales numele. Atunci cand o tipa sexoasa imi pronunta numele, imi venea sa fug la maica-mea s-o pup. Da’ oare nu exista si momente penibile sau dezavantaje datorita acestui nume?

N-am intalnit pana acuma nicio persoana cu un nume macar apropiat de al meu, ceea ce ma face oarecum special. E destul de interesant sa vezi oamenii cum belesc ditamai cepele si se uita, probabil si c-o oarecare admiratie, la tine cand iti aud prima data numele. Bine, in 90% din situatii am fost nevoit sa scot si-un act de identitate, pentru a convinge interlocutoru’ ca nu-i porecla, ci chiar numele meu. Sistemu’ functioneaza cam asa: Buna, eu sunt Honey! Uite si permisu’ de conducere, sa poti casca ocheanii mai tare a uimire. Acuma zambeste-mi, nu esti la camera ascunsa. Bem o apa plata?!

Cam toate prietenele sau amicele mele au trecut, si ele, prin aceeasi situatie, a „interogatorului” din partea prietenelor sau colegelor lor. Era ceva de genu’ „Ok, inteleg ca-l iubesti si-l alinti nonstop, da’ totusi care-i numele lui?” – „Honey!” – „Pe bune, tu?! Waw, ce misto!!”. Ce sa fac, sunt dulce…

Acu’ o vesnicie a fost o faza misto. Eram c-o colega de clasa (printr-a XII-a) si ne plimbam aiurea, cand ne intalnim c-o tipa. N-o cunosteam personal, da’ stiam de existenta ei chiar foarte multe. Si nu pentru ca m-ar fi interesat in mod special de ea, chiar daca era o tipa faina, ci pentru ca… Dar mai bine spun cum a decurs intalnirea. Prietena mea, normal, a trebuit sa ne faca cunostinta, iar fraza a fost asa: „Honey, el ii Honey! Honey, ea e Honey!”. Da, si ea era o „honey”, doar ca era porecla venita de la Hanelore. Mama ei se cunostea cu mama mea, bla bla bla, s-a ajuns la „honey”. Ceva de genu’. Nu mai stiu nimic de ea, din pacate.

Marele avantaj ce-mi place mie sa-l iau in considerare, trecand peste faptu’ ca-s cel mai dulce din lume (incearca tu sa contrazici mierea), este faptu’ ca, iar aici ma refer la femei, toata lumea ma iubeste. Oricat de nervoars-ar fi o femeie, oricat de mult m-ar ura sau detesta o femeie, oricat de mult si-ar dori sa ma vada sub rotile unui autobuz condus de-un rus beat, tot tre’ sa ma alinte. Multe dintre idilele mele au avut ca punct de pornire chiar acest lucru, printr-o gluma… Cand ea-mi spunea „honey”, eu-i raspundeam, c-un zambet oarecum strengaresc, „da, iubito”. Era pasul ce spargea de multe ori gheata groasa dintre noi.

Dar, cum in viata nu pot fi toate roz, mai ales ca urasc rozul, apar si altfel de momente ce nu-s chiar asa de frumoase. De exemplu, acum multi ani in urma, trimisesem, mai mult fortat de anumite imprejurari, un CV unei firme din Londra. In mod normal trece o perioada, mai lunga sau mai scurta, pana un angajator iti va raspunde, dar niciodata n-o va face instant. De data asta primisem raspunsul in maxim 2-3 ore. Stiam clar ca ceva nu-i in regula, asa ca l-am citit imediat. Desi era o companie relativ mare, iar CV-ul meu a fost trimis catre departamentul de resurse umane, raspunsul venea de la patron si nu era unul usual. Acesta mi-a tinut ditamai prelegerea cum ca-s un mare nesimtit ca-mi permit sa-mi bat joc de firma sa, de angajatii sai, c-am trimis CV-ul ca sa-i fac pe ei sa-si piarda aiurea timpul cu mine si ca va face tot posibilul ca eu sa nu lucrez niciodata intr-o firma din domeniul respectiv din Londra. El crezuse ca numele l-am inventat doar pentru a face caterinca, iar la cat de nervos parea in raspunsul dat sunt sigur ca dac-am fi fost fata-n fata se lasa si cu ceva oase rupte.

Imi facusem, o data, programare la un cabinet oftalmologic. Ca sa nu ma plictisesc, dar si ca sa petrec ceva timp c-o amica de-a mea, am intrebat-o daca ma insoteste. A zis ca da, asa c-am mers cu ea la cabinet. Eram doar noi doi in sala de asteptare, povestind chestii pornografice, cand apare asistenta si ma-ntreaba daca ma poate ajuta cu ceva. Ii spun ca am programare la ora X, iar ea se uita la mine si-mi spune ca prietena mea are programare la ora aia. Eu ma uitam tamp, iar prietena mea a incercat sa salveze situatia spunand ca ea n-are nicio programare, e acolo doar pentru a ma insoti pe mine. Asistenta o tinea pe a ei, ca n-am cum sa am eu programare, deoarece la ora X este asteptata o femeie. Iar eu, umil, bag mana-n buzunar, scot portofelul, scot permisul de conducere si-i spun, „Da, Honey. Eu-s ~ea~”.

Acum 3 ani am trimis un CV pentru un job part-time, pentru un proiect de fapt, la o firmulita din Munchen. Imediat am fost sunat si chemat pentru interviu. M-am dus, am discutat despre job, despre termeni, despre toate, ba chiar am si batut palma cu nea’ sefu’. Cand sa plec, dupa ce-am stat deja mai bine de-o ora acolo, depanand tot felu’ de povesti, sefu’ ma-ntreaba „ok, da’ care e totusi numele tau?”. Aceeasi pasi, portofel, permis, waw, yeey! Patronu’ e israelian, ce-a trait vreo 10-15 ani in New York, iar de vreo 30 de ani s-a stabilit in Munchen, chiar daca afacerile sale au baza in America. Iar la acel interviu era prezent si-un alt angajat, un tanar britanic. Doi oameni ce stiu engleza la perfectie, se uitau in permisul meu si se amuzau, la modul pozitiv, si-mi tot spuneau ce bestial e numele si ca sigur e unic in lume.

Pe vremea cand aveam firma in Suceava, cu aproape toti partenerii de afaceri a fost cam aceeasi poveste. Se trimiteau mail-uri cu oferte, dintr-o parte in alta, iar cand se ajungea sa avem prima intalnire de afaceri, surpriza. 90% dintre ei se asteptau la o femeie. Unu’ dintre acestia, de la o companie din Iasi, imi spusese, dupa ce-am batut palma si-am pus bazele unei colaborari, ca toti colegii sai faceau caterinca de el vizavi de deplasarea la Suceava si-l intrebau daca se-ntoarce in aceeasi zi, sau ramane peste noapte. Va dati singuri seama de ce-ar fi ramas peste noapte. La fel, un partener din Bucuresti, a fost sunat in timpul intalnirii de colegii sai sa-l intrebe dac-a cunoscut-o pe Honey si daca-i o tipa buna.

Sa revin la fostu’ meu sef din Munchen, care-mi este, acuma, foarte bun prieten. Cand mai are cate-o problema cu site-urile sale, sau cu alte prostii, ma suna pe mine. Au fost vreo doua faze dementiale, cand eram intr-un fel de conferinta telefonica, sa zic asa. Eu vorbeam cu el pe mobil, el avandu-ma pe speaker, iar pe fix vorbea cu un furnizor de servicii, sa spunem cu PayPal. In timpul discutiilor, se intampla sa spuna celor de la PayPal „asteptati putin, ca-s pe fir si cu partenerul meu, sa-l intreb daca bla bla bla”. La care urma „Honey?! Did you hear bla bla bla?”. Radeam, amandoi, pe tema asta, pentru ca-n mintea celui ce ne auzea nu putea fi decat un lucru: gay couple. Acelasi lucru se mai intampla si cand iesim sa luam pranzul, iar el ma-ntreaba „Honey, what do you want?”. De cele mai multe ori privirea chelnerului sau a chelneritei e de milioane, chiar daca traiesc intr-o tara in care homosexualitatea nu-i nicio problema. Probabil pentru ca el are aproape 70 de ani.

Imi mai vin in minte un milion de faze amuzante sau jenante, dar nu mai stau sa le-nsir pe aici. O prietena de-a mea imi spune mai mereu cat de mult iubeste numele meu si ca tre’ sa vorbeasca cu maica-mea, s-o felicite pentru inspiratie si, probabil, sa-i multumeasca. Si, cu toate ca de multe ori mi s-au inchis unele usi din vina numelui, nu-mi pasa. Acelasi nume mi l-as dori de-ar fi sa ma nasc a doua oara, a treia oara, a mia oara. Multa lume ma-ntreaba cum de-a ajuns maica-mea sa aleaga tocmai acest nume. Inspiratie divina, as’ spune eu. Avantajele, chiar daca cele mai multe-s sentimentale sau morale, sunt mult mai dulci decat toate dezavantajele. Contrazici mierea?!

Bafta! Ma duc sa ling niste sare. Apropo, cafeaua o beau mereu neagra si fierbinte, fara lapte, fara zahar.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.