Ora de chimie

Pot spune, cu mana pe inima, ca liceul a fost una dintre cele mai frumoase si mai interesante perioade din viata mea. Pacat ca trebuia s-o petrec la scoala, asta strica totul. Sau cel putin asa ar’ fi trebuit, daca m-as fi conformat sistemului. Si dintre multele amintiri din viata mea de licean, aleg una mai… deosebita. Ora de chimie sa fie.

N-o dau ocolita, ca n-are niciun rost. Nu mi-a placut deloc scoala, o uram cu toata fiinta mea, o detestam, ma simteam captiv acolo si innebuneam. Cateodata chiar si la propriu. Cum era de asteptat, chiar din primele zile de liceu s-au format taberele: tocilarii si restu’. Mi-a luat ceva timp pana sa ma decid… Ei, cacat! M-am decis dinainte de a ajunge la deschiderea anului scolar, nu aveam ce cauta nici macar in vecinatatea tocilarilor. Mi-ar fi afectat viata intr-un mod apocaliptic, ar’ fi fost ca si cum m-as fi bagat intr-o cada plina cu acid sulfuric. Clar, locul meu era cu baietii caterincosi, cei ce nu se temeau de dom’ director, de dirigu’ sau de un amarat de 4. Noi trebuia sa fim elita.

Din pacate, probabil si datorita faptului c-am intrat printre primii 10 la liceu dar si a faptului ca-n scoala generala am avut medii foarte bune, am fost repartizat clasei cu cei mai buni elevi. Eram un fel de clasa pilot, liceul fiind nou in oras, iar noi inaugurand o cladire noua. Abia cand am intrat eu in clasa a IX-a se forma si prima generatie de a XII-a, deci treaba era serioasa. Noi trebuia sa dam totu’ pentru carte, s-aratam lumii intregi ca suntem cei mai buni. In plus, datorita numelui meu, dirigintele a avut surpriza vietii. El credea ca alege o fata, o eleva eminenta, pentru clasa lui minune. Mare greseala, cum ajunsese si el sa recunoasca dupa ceva timp. Fiind inteligent, adica ma duce mintea, nu ca m-as lauda eu prea mult, am reusit sa-mi fac repede dusmani intre profesori, acestia fiind exasperati de faptu’ ca mai mereu chiuleam si, pe fata chiar, imi bagam eu picioarele-n orele lor, in meseria lor.

Mergeam la scoala in timpu’ liber, cum s-ar spune, mai ales incepand cu clasa a X-a. Tot atunci am inceput sa merg la scoala doar cu un pix la mine si maxim un caiet. Intr-a XII-a nici macar astea nu le mai luam la mine, se ocupa colegu’ meu de banca de toate. Cele multe ore ce-ar fi trebuit, in mod normal, sa le petrec intr-o amarata de banca le fructificam la biliard, la pacanele, prin baruri sau prin alte licee. Nu mergeam sa-nvat in alte licee, ci faceam schimb de experienta cu elevii de acolo. Eu veneam cu experienta mea si cautam cate o ea, sa vad ce stie sa ma-nvete.

Ok, dar hai sa ajungem la ora de chimie… Era primavara, clasa a XII-a. Sau a XI-a?! In fine, pe acolo. Profesoara de chimie era o femeie foarte stricta, avea reputatia de cea mai severa profesoara din scoala. Logic, nu ma puteam impaca deloc cu ea, oricat ne-am fi straduit. Ok, recunosc, nu ma straduiam, nu miscam niciun deget. Ca o minune, in clasa a XI-a, nepotul dumneaei s-a transferat, de la alt liceu, la noi, fix in clasa noastra. Si, pentru ca totu’ sa fie si mai frumos, nici lui nu-i placea scoala. Cat ar clipi o pustoaica din ochi, nepotu’ a fost integrat in gasca noastra de petrecareti. Prin petrecareti ma refeream ca petreceam foarte mult timp la bibilioteca, studiind, invatand, facand…… Doamne iarta-ma, ma dor degetele doar cand scriu asa tampenii. Biblioteca era biserica, noi eram dracusorii… Cum sa intri in asa o cladire?!

Intr-o dimineata, ajung la liceu, somnoros, plictisit, obosit, fara chef de nimic. La poarta, nepotu’ profei, la fel de plictisit ca mine. Ne indreptam agale spre scara unui bloc de vizavi, unde mergeam toti sa fumam, si bagam cate-o tigara-n gura, pufaind a lene. Ne uitam unu’ la altu’ si ne-ntrebam, mai mult din priviri, ce cacat facem, ca de scoala nu se punea problema. Ne-am hotarat sa petrecem prima ora intr-un bar, sa bem o cafea, poate poate ne mai trezim si ne vine chefu’ de ceva. Asa ca ne-am infipt rapid intr-un barulet, foarte bine ascuns, dar si relativ departe de scoala, pentru a nu fi reperati. Pentru ca, apropo de reperat, de foarte multe ori s-a intamplat sa fim prinsi prin preajma liceului sau prin oras de profesori, diriginte sau chiar de director. Deja aveam experienta si ne alegeam cu mare grija locurile de chiuleala.

Am stat noi in baru’ ala vreo ora, poate mai bine, da’ totusi nu ne placea. Asa c-am luat decizia cea mai buna pentru a salva ziua. Sa ne comandam ceva de consumat. Alcoale, normal, doar nu suc cu pulpa. Am ras noi rapid cate-o sutica de vodca, ca sa prindem tupeu, dupa care ne-am indreptat spre liceu. Dar nu va ganditi ca mergeam la liceu… Coincidenta face ca liceul sa fi fost in drumu’ nostru spre alt bar, unde era si biliard, unde puteam sa ne facem de cap. Acolo am dat-o pe spart bile si pe degustat bauturile, pana am realizat ceva. Urma ora de chimie, era penultima parca, iar colegu’ meu nu putea lipsi. Dupa cata treaba am avut la golit paharele normal ca nu mai puteam judeca liber, niciunul, si nu ne-am gandit cum ar fi sa mergem beti morti la scoala, da’ nici ca ne pasa. Aveam incredere ca n-am cum sa fiu tras la raspundere, deoarece pica si nepotu’. Aveam chinta roiala in mana.

Nu va puteti imagina fetele colegilor cand am ajuns la scoala, amandoi veseli si cu mersul leganat. Nici macar gardurile nu reuseau sa ne tina pe aceeasi linie. Cred ca aveau un defect stricat. Ne asezam linistiti in banca si asteptam sa-nceapa ora. Normal ca-n coltu’ meu, eu stateam in spatele clasei, langa geam, se faceau glume pe seama mea. Tare si-ar fi dorit prietenii mei sa fiu ascultat, scos la tabla, ceva. Eu nu! Incepe ora, intra profa’, totu’ decurgea bine. Eu oricum eram in lumea mea, nu prea pricepeam nimic, da’ nici ca-mi pasa. Totu’ a fost bine si frumos, pana-ntr-un punct. Punctu’ culminant… Brusc, fara niciun avertisment, o haita de talibani mici si foarte rapizi m-au lovit fulgerator si c-o forta devastatoare-n moalele capului. Si aia a fost tot.

Mi s-a facut brusc rau, clasa incepea sa se-nvarta din ce in ce mai tare, colegii sareau cu tot cu bancile in care sedeau, profesoara imi ataca timpanele cu vocea ei. Trebuia sa fac ceva, da’ nu aveam putere nici sa misc un deget. Colegu’ din spatele meu, sa-i dea Dumnezeu sanatate, vazand ca ma pierd, a deschis geamu’ de langa mine. Dar tot degeaba. Cu ultimele puteri i-am zis colegului de banca sa-i spuna profei ca-mi este cumplit de rau si ca trebuiesc condus la toaleta. Din motive necunoscute, n-avea curaj sa zica nimic. Mi-am adunat toate fortele si l-am impins din banca, cazatura lui atragand atentia profesoarei. Vrand nevrand, a fost nevoit sa-i spuna ca mi-e rau, doar nu putea spune ca-i el beat, nu?! Atunci a fost momentu’ cel mai captivant pentru colegii mei, din ce mi-au povestit, pentru ca toti erau curiosi cum drec voi reusi eu sa merg spre baie. Erau ferm convinsi ca n-ajung nici pana-n fata clasei, dar i-am dezamagit. Tot ei imi spuneau c-am mers atat de drept, de parca ma ghida cineva. Iar in timpul asta, colegu’ cu care-am mers la baut radea de se prapadea, atragand atentia asupra lui.

La baie normal c-am dat totu’ din mine, m-am dezhidratat total. Am avut bafta ca-n baie erau alti prieteni, dintr-o clasa alaturata, tot petrecareti ca noi, ce-au avut grija sa nu cad prin buda, m-au ajutat sa ma spal si-au stat cu mine pana la pauza. Cand, ce credeti?! Un indiciu: ma dezhidratasem, precum am zis. Normal, ne-am marit gasca si-am plecat in alt bar, unde-am dat-o pe beri, dar am si mancat cate ceva, sa ne mai revenim, sa ne punem pe picioare.

O zi ce-ncepuse extrem de prost si ce n-arata nimic bun la orizont s-a transformat intr-o amintire. Asa simt si eu c-am fost licean. Prin amintiri de genu’, prin experiente ciudate, prin abuzuri. Probabil voi povesti si de ora de biologie in viitor, dar asta pentru ca-n clasa a IX-a, doar pentru putin timp, era singura ora la care mergeam cu drag, cu inima deschisa, meritele fiind atribuite profesoarei tinere si foarte de treaba pe care-am avut-o. Practic a lasat clasa noastra din vina mea, da’ astea-s detalii.

Da, mi-au placut anii de liceu si de multe ori-mi aduc aminte cu placere de tot felul de intamplari din acea perioada. Dar, dintre toate, am ales tocmai asta pentru inceput.

Bafta! Ma duc sa fac ce-am invatat in ora de chimie: s-amestec lichide, s-adaug vitamine, sa degust din sangria. Uichend placut, c-a venit primavara!

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.