Am fi putut sa fim

Oamenii nu intra in viata noastra in mod accidental. Exista un motiv pentru fiecare om pe care-l intalnim. Cei ce vor sa ramana in viata noastra vor gasi mereu o metoda. Iar acei care lupta sa ramana in viata noastra sunt singurii de care avem nevoie cu adevarat.

Altfel trebuia sa fie scris acest articol, dar multe s-au schimbat. Ideea nu e a mea, recunosc, e „furata” de la o blogerita ce scrie din suflet, adaptata, scurtata si suna cam asa…

Hai pur si simplu sa fim impreuna. Sa ne trezim dimineata de la aceeasi aroma de cafea. Sa ne simtim impliniti de la acelasi sarut. Sa ne tinem de mana intr-o lume plina de oameni reci si sa ne fie cald. Hai sa nu asteptam imposibilul. S-ar putea ca dragostea perfecta nici sa nu existe. Or, perfecte sunt diminetile impreuna cu tine. Hai sa nu ne pese de vorbele altora. Sunt seci si fara sentiment. Hai sa iubim si sa fim.

Am fi putut sa fim genu’ ala de cuplu care, la cat ne-am incapatanat sa ramanem impreuna chiar si cand totul era impotriva noastra, sa ducem o poveste unica si deosebita cat mai departe. Genu’ de cuplu despre care oamenii sa se intrebe cum dracu’ de mai suntem impreuna, dupa atatia ani. Genu’ de cuplu ce sa invete zilnic cate ceva despre noi, ce sa se adapteze zilnic, ce sa se muleze zilnic. Genu’ ala de cuplu ce sa locuiasca intr-o casuta la poalele muntelui, ce sa-si priveasca copiii cum alearga dupa o oita prin curte. Genu’ de cuplu ce sa-si petreaca timpul stand de vorba cu batraneii, la patiseria cu briose din coltu’ strazii, sau sa aiba grija de pensiunea aflata-n varfu’ muntelui. Genu’ de cuplu ce sa traiasca pentru fericirea lor, sa faca zilnic cate o nebunie, sa vada in fiecare weekend cate un loc nou. Genu’ de cuplu ce sa se chinuie sa-si pregateasca cina, dar care se tot incurca in gesturi tandre si imbratisari. Genu’ de cuplu ce sa transforme cu usurinta orice loc in „acasa”. Genu’ de batrani pe care pustanii sa-i priveasca si sa rada ca inca ne mai tinem de mana sau ne sarutam suav, atunci cand iesim la plimbare.

As fi putut sa fiu genu’ de barbat ce sa-ti aduca o floare si un borcan de Nutella si sa-ti spun simplu, „Te iubesc, astea-s pentru tine”, chiar dac-ai fi stiut deja. Genu’ de barbat ce sa se trezeasca inaintea ta si sa-ti pregateasca micul dejun, sa te priveasca cum dormi, sa-ti acopere trupul cu saruturi tandre, langa care sa nu te mai saturi sa te trezesti. Genu’ de barbat ce sa te priveasca zilnic in ochi, multumind lui Dumnezeu ca te-a adus in viata mea, ce sa se amuze zilnic de cat de zapacita poti fi. Genu’ de barbat mereu grijuliu cu tine, ce sa-ti deschida usa atunci cand cobori din masina, ce sa te aprecieze mereu la adevarata ta valoare. Genu’de barbat care sa-ti inteleaga mai bine temerile, sa te asculte si sa descopere ceva nou la tine zi de zi. As fi putut sa fiu genu’ de barbat care sa inteleaga ca am fi putut sa fim.

Ai fi putut sa fii genu’ ala de femeie care sa fie fericita cu lucruri simple, fericita ca eu sunt. Genu’ ala de femeie putin mai curajoasa cu visele ei si care stie sa ia ce-si doreste. Genu’ ala de femeie careia-i zambesc mereu ochii de fericire, care se joaca cu iubitul ei precum doi copii, in fiecare zi. Genu’ de femeie ce sa picteze peretii in timp ce canta, ce sa vorbeasca mereu cu mine, ce sa ma transforme pe mine in carapacea ei.

Dar n-am mai putut sa fim. Si de asta… nu mai suntem.

Se spune ca-n viata nu trebuie sa asteptam momentul perfect. Luam un moment si-l facem sa fie perfect. Viata poate fi foarte simpla, iar eu mereu am considerat ca…

  • Iti este dor de cineva? Suna!
  • Vrei sa te intalnesti cu cineva? Invita!
  • Vrei sa fii inteles? Explica!
  • Ai intrebari? Intreaba!
  • Nu-ti place ceva? Zi!
  • Iti place ceva? Arata!
  • Vrei ceva? Ia!
  • Iubesti? Spune!

Avem o singura viata, pacat ca a fost sa fie complicata.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.