Caine vs tractor, sau cum sa te certi c-o blonda. Plus un bonus.

Stateam mai devreme, c-un deget in nas, la trecerea de pietoni. Si priveam tamp culoarea rosie. Fix in acel moment o extorsiune al unui degajament pe dreapta mi-a indreptat privirea spre o pisica. Parea ciudata vremea pentru caciula.

Era prin 2007. Iarna. Se apropiau Sarbatorile. Maica-mea vine c-o idee nemaipomenita. Sa-i facem o surpriza matusa-mii si sa mergem de Sarbatori in Germania, sa le petrecem cu ea. M-am uitat pe Wikipedia si-am zis „Ok”. Asa ca mi-am pus iubita-n bagaj, am aruncat niste chiloti intr-o punga de Kaufland, pe maica-mea in portbagaj si dusi am fo’. Drum lung, anevoios, da’ prima data ne-am oprit pentru 2 zile-n Brasov. Era atat de alb…

Mno, am ajuns in Germania, am varat cheia-n usa, da’ usurel, sa nu fac zgomot, am deschis usa si-am navalit, 3 turbati, peste matusa-mea. Era sa-i pice sutienu’ de emotii. I-au picat doar ochelarii, pe care i-a calcat maica-mea-n picioare. Am pus repede de-o hora, topaiam toti 4 in living de ziceai ca avem ardei iute-n cur. Fund, scuzati. La un momentdat ne-am oprit.

Trece Craciunu’, afara scuturau norii zapada. Era liniste, pace, veselie. Am zis sa scot femeia la plimbare in padure, asa c-am luat si cainele. Sau era invers… Trecem noi printr-o parcare, ca s-ajungem pe un camp mare si alb, ce facea legatura cu padurea. Eram deja la ceva distanta de parcarea aia. Da’ brusc fu’ dat sa ma pasca o pacoste, curat ghinion, dom’le. Un tractor a trecut prin parcare.

Cainele, pentru ca-i zuzalau, are boala pe avioane, biciclete si… tractoare. Interesanta combinatia, daca e sa ma-ntrebi pe mine. Can’ a auzit utilaju’ ca brrr si crrr, s-a lansat c-o viteza uluitoare si c-un latrat nemaivazut spre vehicolul verde. In drumu’ lui razboinic avea sa treaca prin fata unei masini, ce se deplasa agale prin parcare, la volanu’ careia era o… blonda. Eu m-am strans de coaie can’ am vazut asta, am zis ca scot cainele piftie de sub roti.

Dar, nu! ‘mnezeul cainilor i-a dat minte blondei sa franeze. Si s-a oprit. Si eu zbieram la caine sa se-ntoarca la mine. Cumva ca eu eram sefu’, da’ asta doar in mintea mea. Can’ ce sa vezi… Blonda se da jos din masina si venea spre mine, pe camp. M-am uitat la iubita mea, era inca langa mine. Deci blonda sigur nu venea sa ma sarute. Iar can’ ma uit atent la ea, imi dau seama ca vine la bataie!

Ma suflec la cizme, dau jos gluga din par si ma indrept hotarat spre blonda. Asta cu iures la mine, ca de ce las cainele dezlegat. Nu cunosteam limbile astea germane pe vremea aia, asa ca-i spun s-o dam pe english. Ofteaza, ca un fel de orgasm, si se ia cu mine la trante verbale. Ca ea e foarte deranjata de faptu’ ca patrupedu’ meu a fortat-o sa puna frana brusca. Ca eu trebuia sa tin cainele-n lesa, nu sa-l las zburdalnic.

Blonda… Incerc, totusi. Ii explic, eram pe camp, cainele tre’ sa topaie ca un iepuras, a venit un tractor, cainele e dusman cu tractoru’. Aia e parcare, pe acolo nu se circula cu 69kmh, ci usurel. Ofteaza iar, pesemne ca a mai avut un orgasm. Nemultumita, imi spune ceva in germana. Posibil sa ma fi injurat. Nemultumit, ii spun ceva in romana. Am spurcat-o pe sistem modovenesc. Cedeaza. Blonda pleaca, bolborosind.

Am recuperat cainele, am legat femeia, ne-am continuat plimbarea. N-am mai mers prin padure, de teama avioanelor. N-ai de unde stii ce blonde apar de dupa copaci, deci mai bine le ocolesti. Ca ele-s periculoase si fara o schita concreta n-ai cum sa le explici ceva. Facem economie de neuroni si de calmante. Am plecat acasa, n-am mai scos femeia afara. Am incercat s-o inec la bazin. A scapat.

Ca bonus… In 2005, eram in Germania. 8 martie. Eu, singur acasa. Imi zic, in prostia-mi clasica, ia sa-i fac o surpriza matusa-mii, sa-i iau un buchet de flori si sa i-l duc la servici. Ma duc spre supermarket. La florarie trebuia germana, eu n-aveam. Trecere de pietoni, rosu la semafor. Ma postez, cuminte, asteptand verdele. Se face rosu’ la masini, eu ma pregatesc… Si ma pregatesc… Am ramas pregatit, culoarea nu s-a schimbat.

Ma uit tamp, in jurul meu. Credeam ca are cineva dusmanie pe mine, nu vrea sa trec eu strada. Ma uit la ceas, cumva ca astept pe cineva, nu ca stau ca vitelu’ la semafor si el tot rosu’ ramane. Stiam ca undeva gresesc, nu stiam unde. Plec la vreo 50 de metri mai harcana in dreapta. Trec strada ca berbecu’. Ajung iar la trecerea de pietoni, da’ pe partea buna. Atunci observ… Pe stalp era ditamai butonu’ galben, daca vroiai culoarea verde. Macar florile le-am cumparat si livrat in liniste.

Bafta! Ma duc sa strang fanu’ ca vine primavara. Corectati voi greselile din articol, eu am ramas fara orez.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.