Game over! Loading next level…

41 de zile. Cu una mai mult decat pomenirea mortului. Atat au insumat vacanta mea. O vacanta cu mult mai frumoasa decat m-as fi asteptat. O vacanta pe care nu o voi putea uita. O vacanta ce, din pacate, se termina.

La finalul fiecarei vacante imi fac un rezumat, trag o linie, analizez, invat. Si, mai mereu, apar nostalgiile. Acu’ 6 saptamani eram decis sa am cea mai buna vacanta din ultimii ani. Azi, la finalul ei, ma simt norocos si binecuvantat pentru fiecare zi din cele 41. Daca mi-ar fi spus cineva ca voi avea parte de experienta vietii mele, as fi crezut ca abereaza (mai mult decat mine) sau ca ma prosteste pe fata. Au fost momente, au fost oameni, au fost locuri, au fost orase, au fost discutii, au fost emotii… Si-mi dau seama ca n-am cum sa le exprim, doar sa le retraiesc la infinit. Sunt pus pe repeat, iar sentimentele isi fac de cap in sufletul meu.

M-am intalnit cu oamenii frumosi ce s-au incapatanat sa ramana in preajma mea, sa mai creada in mine. Imi pare rau ca n-am putut sa petrec cu fiecare in parte cat as fi vrut si sper sa recuperez la urmatoarea vacanta. Am avut discutii faine despre viata, am povestit si retrait amintiri vechi si bune ca vinu’. Am mers pe terase si nu ne mai dadeam plecati. Am ras cat n-am mai facut-o de foarte mult timp. Am facut surprize placute, am avut surprize placute. M-am bucurat de familia mea, de prietenii mei. Si-s recunoscator ca-i am in viata mea. Pentru o nota de mister si intriga, mai e un om drag, dar nu voi spune nimic despre el.

Am fost hai hui prin intreaga Bucovina si ne-am bucurat de frumusetile ei. Dealuri, munti, vai, rauri, animale, flori… Un amalgam de frumos. O calatorie rustica cu Mocanita, cu cantece si chiuieli in vagoanele descoperite. O plimbare in nord, pana la granita cu Ucraina, printre oameni simpli si calzi. O catarare pe Rarau, jongland printre stanci si brazi. O evadare la Lucina, in patria cailor frumosi, in salbaticia aia ce se pastreaza impecabila. O iesire prin Cheile Bicazului, alaturi de un om deosebit, pentru purificarea sufletului. Multe apusuri si rasarituri dementiale… Momente si amintiri de nepretuit.

Brasovul… Ce as mai putea spune despre el?! Oamenii aia minunati ce-i am in Brasov, locurile alea divine ce te ispitesc prin splendoare si impozanta sunt cea mai mare avutie a mea. Par cuvinte mari si spuse aiurea, da’ sunt mult prea mici pentru a putea transmite ce simt cu adevarat. Nici macar Garmischul, alt loc de suflet pentru mine, nu imi provoaca atatea emotii cum o face Brasovul. O explozie de liniste si caldura, daca stii ce zic. Despre locuri am scris deja si urmeaza sa mai scriu. Despre oameni… Sunt modesti, de cultura, cititi, culti, faini, cu care sa tot vorbesti, in preajma carora sa tot stai. De-abia astept sa-i revad si le multumesc pentru cele 5 zile de adevarata magie.

Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat! Cam ast-ar fi linia ce-o trag. Afirm, cu si mai multa convingere, ca n-as da vacanta mea, umila si modesta, pe nicio vacanta din aia exclusivista, pe nu stiu ce plaje de lux sau ambarcatiuni aglomerate cu „lumea buna”. Imi place simplitatea, imi plac locurile calde si salbatice, imi plac oamenii cu care sa stai ore-n sir de vorba fara sa te plictisesti, oamenii si locurile de la care ai ce invata. Asta e cel mai important in viata, nu castelele sau iahturile. Sa fii liber, sa te poti bucura de natura, sa te poti bucura de oameni deosebiti, sa te poti bucura de viata, mi se pare cea mai de pret avere pe care un om o poate avea.

Ma strange-n spate can’ ma gandesc iar la facutu’ bagajelor. Vreau sa ma dau maine pe autostrada din Transilvania, da’ tre’ sa ma gandesc bine la ce traseu imi fac, ca Tomtom si Waze nu-mi ofera solutia dorita. In Germania ma asteapta proiecte noi, planuri noi, drumuri noi, dar si o mare provocare. Chiar daca mi s-a spus ca-s nebun, pentru ca vreau s-o fac acum, m-am fixat sa urc pe cel mai inalt varf din Alpii germani, Zugspitze. Numa’ 2962 metri, o nimica toata. Si-i deja zapada acolo sus. Ramane de vazut cum urc, ca de coborat stiu deja. Exista un traseu, mediu ca dificultate, ce-ti ofera niste peisaje incredibile, ce vreau musai sa-l fac in octombrie.

Mno, hai bafta! Ma duc sa fac ceva secret. Oricum nu pricep nimic din ce-am scris.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.