Ghid de calatorie: Brasov, coroana!

Sa scriu despre Brasov e la fel de dificil ca si atunci cand scriu despre tot ceea ce simt. Pentru ca relatia mea cu acele locuri este una speciala, poata chiar cea mai speciala dintre toate. Te invit la o scurta calatorie prin cetatea medievala, asa cum am trait-o eu.

Aveam 19 ani cand am facut cunostinta cu Brasovul. Nu era prima data cand il vizitam, dar era prima data cand ma duceam cu masina mea, avand libertatea sa-l colind unde, cum, cat si cand vreau. Tin minte ca, in prima dimineata petrecuta in Brasov, am facut plinul la masina, un Oltcit foarte rosu si nervos, dupa care am cutreierat pe toate bulevardele si strazile, prin toate cartierele, pentru a-l invata cat mai bine. In urmatorii 5 ani il vizitasem de cate doua, trei, ba chiar si de cate patru ori pe an. Ajunsese sa fie ca a doua mea casa, cunoscandu-l la fel de bine ca pe orasul meu natal. Cu toate ca avem o relatie atat de lunga, cu toate ca ne cunoastem atat de bine, de fiecare data cand ajung in Brasov sunt cuprins de aceleasi emotii, ce se pot compara cu un prim sarut. Poate chiar mai puternice.

Trecusera deja sase ani de cand am fost ultima data in Brasov, iar anul asta era musai s-o fac. Nu stiu daca pot pune intr-o ordine a prioritatilor, dar motivele erau deosebit de puternice. Stiind ce reprezinta Bucegii pentru mama mea, ce incarcatura emotionala au, imi doream s-o duc la Babele, unde am fost impreuna acum 33 de ani. Pentru ca nu a avut niciodata ocazia, imi doream s-o duc pe matusa mea prin toate locurile deosebite ce le ofera acest oras, prin toate cotloanele si pe toate dealurile. Nu-mi mai vazusem finuta in ultimii sase ani, imi doream sa petrecem cat mai mult timp impreuna, sa povestim, sa recuperam, sa ne plimbam. Fiind Paradisul meu, locul unde uit de toate si ma incarc cu sentimente si emotii calde, imi doream, pentru mine, o revedere cu orasul de sub Tampa. Era o escapada pentru suflete, din suflet. Nu degeaba Brasovul e denumit Orasul Coroana, asta ar fi fost coroana vacantei mele.

Din Suceava am plecat dimineata, pe la 9. Mers lejer, fara graba. Pana la Bacau, nimic iesit din comun. Doar alertele doameni Waze, ce ma instiinta de prezenta politiei sau animalelor moarte pe sosea. Din Bacau, a inceput sa-mi bata inima tot mai repede. Cand am trecut Pasul Oituz, iar Meridionalii incepeau sa se vada la orizont, emotiile deveneau din ce in ce mai puternice. Dupa ce-am trecut de Targul Secuiesc, mai ca ma simteam ca la prima intalnire, din anii adolescentei. La ora 14 am intrat in Brasov si euforia ce ma cuprinsese era aceeasi, nimic schimbat in toti acesti ani. Din punct de vedere al sentimentelor, nu al Brasovului. Pentru ca orasul s-a schimbat, destul de mult, doar in bine. Stiu ca exista aceasta lupta a orgoliilor, intre sibieni si brasoveni, fiecare aducand argumente pro sau contra, incercand sa creeze imaginea perfecta a orasului lor. Mai sunt si timisorenii, care incearca acelasi lucru. Pentru mine un singur lucru este clar: Brasovul e cel mai frumos oras din Romania, e un oras pentru suflet. Daca vrea cineva sa ma convinga contrariul, trebuie sa vina cu argumente imbatabile. Restul, e cancan.

Stradute inguste si intortocheate, arhitectura medievala, flori, terase, turnuri, ziduri, bastioane, ganguri, biserici, dealuri, munti Doar daca te uiti spre Covasna nu vezi munti, dar sa-i lasam in pace. Marea majoritate a caselor din Centrul Vechi sunt monumente istorice, muzee sau case memoriale, si, chiar daca dateaza de cateva secole, se incapataneaza sa reziste si sa incante, prin arhitectura, aranjament si coloristica, ochiul fiecarui trecator. Daca vrei sa cunosti, cu adevarat, Brasovul, musai trebuie sa-l parcurgi la pas. O zi nu-ti va fi de ajuns, pentru ca labirintul de stradute te va fermeca si te va face sa pierzi notiunea timpului, zabovind la fiecare colt sau gang secretos. Fiecare alee din vechea cetate are povestea ei, fiecare cladire are istoria ei, iar daca nu esti atent te poti rataci foarte usor. Ca o curiozitate, sau poate un soi de blestem, stiai ca Brasovul a cazut de foarte multe ori prada incendiilor, inclusiv Tampa fiind una dintre victime?!

Vechea cetate e formata dintr-un adevarat labirint de strazi inguste, cea mai renumita fiind Strada Sforii. Initial era un banal coridor, ce facea legatura intre strada Cerbului si Poarta Schei, pentru a usura munca pompierilor. Astazi reprezinta una dintre principalele atractii ale Brasovului, ea fiind cea mai ingusta strada din Europa. Lunga de 80 de metri, latimea ei variaza intre 110-115 cm, renumita ulita atrage, prin romantismul ei, cuplurile de indragostiti, precum si miile de fotografi. Postavarului, Apollonia, Castelului, sunt doar cateva strazi ce trebuiesc parcurse la pas, pentru a simti aerul medieval din cetate.

Casa Sforii, la intrarea pe Strada Sforii

Bastioanele orasului au fost construite, de catre diferite bresle, in secolul XV. Pe timp de pace ele erau folosite drept depozite, pe timp de razboi se transformau in adevarate fortarete. Din opt bastioane s-au mai pastrat doar trei: Postavarilor, Funarilor si Tesatorilor. Toate pot fi vizitate, ele fiind amenajate drept muzee. In Bastionul Postavarilor ai posibilitatea sa afli despre istoria Brasovului, intr-o galerie digitala cu tururi virtuale ale celor mai importante obiective din oras. Bastionul Tesatorilor ofera diferite obiecte artizanale spre vanzare, el putand gazdui chiar si momente artistice, de teatru sau opera. Din cate stiu, Bastionul Funarilor este deschis publicului doar cu ocazii speciale. Si, daca-mi amintesc bine, din acelasi bastion te poti urca pe zidul de aparare din partea de sud a Brasovului, dezvelind o priveliste deosebita asupra cetatii. In aceeasi zona se mai afla Turnul Vanatorilor si Turnul Artelor, ce faceau parte din vechea fortareata.

Poarta Schei, construita in 1827, face legatura intre cartierul Schei si cetate. In centrul Scheilor se afla Biserica Sf. Nicolae, unde se gaseste si prima scoala romaneasca. In fata acesteia se deschide o micuta piata, unde poti poposi la adapost de zgomotul cotidian. Deobicei esti protejat si de un politist local, foarte plictisit. Daca esti amator de necunoscut, ba chiar si de unele senzatii tari, iti sugerez sa iei la pas stradutele de sub Tampa, strazi pavate cu piatra cubica, ce iarna-s aproape impracticabile. Chiar daca nu multi turisti cunosc atractiile din Schei, merita sa te avanti in acest cartier, mai ales ca oamenii ce locuiesc in vechile constructii sunt, in mare parte, amabili si prietenosi. Trecand prin Poarta Schei se intra in vechea cetate. Iar de acolo, indicat e sa te plimbi pe toate stradutele. Asta daca nu esti grabit, normal.

Piata Sfatului vazuta de pe Tampa

Ajuns in Piata Sfatului vei fi surprins de curcubeul arhitectural ce-ti va mangaia retina. Forfota de turisti si localnici, stolurile de porumbei ce se plimba printre picioarele tale dau viata intregii piete. In orice directie te-ai uita gasesti ceva captivant, ceva de memorat, ceva de fotografiat. Adolescenti, tineri, batrani, cupluri sau oameni singuri vin in Piata Sfatului, se plimba, stau pe o banca ori la o terasa, participa la manifestarile culturale din weekenduri. E locul in care toata lumea se simte bine. In mijlocul ei se afla Casa Sfatului, fosta primarie, transformata in Muzeu de Istorie, langa care se afla o veche cismea. Vechea Casa a Negustorilor, construita in 1545, este astazi unul dintre cele mai renumite restaurante din cetate, Cerbul Carpatin, pe care vi-l recomand cu mare caldura.

Oriunde te-ai afla in centrul orasului, nu ai cum sa nu vezi Turnul Negru, amplasat in partea de nord a cetatii. Din oras, pe jos, drumul spre turn e destul de abrubt si anevoios. Dar se poate ajunge si cu masina, pe drumul spre Poiana. Iesind din Piata Sfatului, intri pe cea mai populara strada din Brasov, Republicii. Comercianti, terase, restaurante, turisti, furnicar. Cam asa se poate descrie. E strada ce aproape niciodata nu doarme. Ca sfat, stati departe de magazinele cu suveniruri, pentru ca preturile o sa va cam scuture buzunarele. In rest, mancarea e foarte buna, servirea e foarte prompta, tarifele practicate sunt normale pentru un oras turistic. Daca bugetul este mai mic, nu e nicio problema. De-a lungul Republicii puteti gasi stradute retrase pe care sunt amplasate terase mai de low-cost.

Nici nu stiu daca are rost sa amintesc de Biserica Neagra. Nu pentru c-as omite existenta ei, ori pentru c-as fi nepasator. Dar sunt sigur ca orice om, atunci cand aude Brasov se gandeste la constructia maiestuoasa din vechea cetate. Informatii despre ea se pot gasi absolut oriunde, nu cred ca as putea spune ceva in plus. Doar ca merita s-o vizitati. Si, nu-i neagra din cauza materialelor folosite la constructie, sau din cauza vechimii, cum aud pe la unii. Ca si multe alte cladiri sau obiective din Brasov, Biserica Sfanta Maria, cum se chema pe vremuri, a fost cuprinsa de un incendiu, de unde si noul nume.

Biserica Neagra, vazuta de la Cetatuie

Dupa ce te saturi de calcat pe piatra cubica, musai trebuie sa urci pe Tampa, la terasa Belvedere. Traseul poate fi facut si pe jos, pentru cei care iubesc natura. Se pleaca de la Bastionul Postavarilor, se urca 3 km pe un traseu simplu si in maxim doua ore jumate esti in varf. Daca esti mai lenes sau mai obosit, ai la dispozitie telecabina, in 2 minute fiind pe Tampa. De la telecabina pana pe varf mai ai vreo 10-15 minute. Ajuns acolo vei descoperi ce labirint ascunde Brasovul, ce furnicar de casute si stradute formeaza Centrul Vechi, cat de mic esti intr-o cetate asa de mare. Ai ocazia sa vezi granitele vechiului oras, zidurile de aparare, turnurile si bastioanele, Biserica Neagra ce vegheaza asupra Pietei Sfatului. Daca deasupra Brasovului sunt nori, sfatul meu este sa amanati calatoria.

Norocos e cel ce se afla in cetate dupa lasarea serii, pentru ca feeria de lumini si luminite te vor atrage ca un magnet. Chiar daca anul asta Brasovul a fost mai slab luminat decat deobicei, senzatia aia de personaj al unei frumoase povesti a ramas. Faci doi pasi, vezi o strada ce te invita, prin jocul de lumini si umbre, sa-i calci pragul. Cand ajungi in capatul ei, descoperi o alta atractie. Si tot asa, fara sa ai ocazia sa te plictisesti. Te poti plimba, linistit si in deplina siguranta, prin toata cetatea, ce pare parasita, pustie. Ideale sunt plimbarile romantice, credeti-ma. Iar la finalul plimbarii te poti retrage pe Republicii, la o bere ori un pahar de vin, sau in Piata Sfatului, acolo unde Brasovul este mai viu ca niciodata.

Bafta! In mare parte, cam asta a fost aventura mea in Brasov. Daca ai reusit sa simti macar 1% din ce-am simtit eu, esti norocos. Va urma Bucegi si Postavarul, dar si Sighisoara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.