Greseli

Initial voiam sa astern cateva randuri pe Facebook. Apoi mi-am dat seama ca nu vor fi doar cateva, ci vor fi mai multe randuri. Asa ca m-am intors pe blog, in micutul meu spatiu de „joaca”, cu o mica amintire din copilarie.

Aveam 17 ani, o varsta destul de dificila pentru parintii de baieti. Era inceputul clasei a XII-a. In acea perioada incepusem sa nu mai frecventez scoala, chiuleam foarte mult, beam foarte mult, fumam foarte mult. Faceam tot soiu’ de prostii, mai mult sau mai putin normale pentru varsta respectiva. De un an si ceva eram implicat intr-o relatie stabila. Cu foarte multe piedici, cu foarte multe interventii din exterior, cu foarte multe diferente intre protagonistii ei, am reusit sa pastrez acea relatie pentru 13 ani de zile. Dar, nu asta e subiectul articolului.

Vazand ca am luat-o pe niste drumuri foarte ciudate si gresite, mama mea a intervenit si a incercat sa repare prostiile ce le faceam. Modul in care a ales s-o faca nu a fost cel mai potrivit. Solutia ei era sa ma desparta de iubita mea. Nu voi detalia cum a incercat s-o faca, dar n-am crezut-o niciodata in stare de asemenea fapte. Rezultatul?! Atunci cand am aflat ce facuse m-am certat cumplit cu ea, s-au aruncat multe cuvinte grele, nu ne-am mai vorbit o perioada foarte lunga. Nu reusise sa ma desparta de iubita mea. A fost prima si ultima data cand a incercat sa se impuna in viata mea.

Anul trecut, de Sarbatori, stateam cu ea de vorba. Nu mai stiu exact in ce conditii, am ajuns sa discutam despre incercarea ei nereusita de a-mi controla viata. Atat eu cat si ea aveam parte de o mare surpriza. Eu aflam ca, impinsa de unele vorbe ce ajunsesera la urechile ei, vorbe nascocite de prieteni de-ai mei, ea era sigura ca iubita mea era vinovata pentru comportamentul meu. Ea afla ca iubita mea era cea care se chinuia, din rasputeri, sa ma repare, sa ma faca sa las bautura, sa ma tin de scoala, sa-mi revin. Si-a dat seama de greseala facuta, abia dupa 20 de ani.

Intrebarea ce apare in urma acestei intamplari e banala. Daca ea reusea atunci sa ma desparta, sa-mi schimbe viata, sa-mi provoace traume?! Si asta fara niciun motiv. In loc sa se fi aliat cu persoana ce deja incerca sa ma schimbe in bine, sa fi pornit un razboi impotriva ei. Razboi din care victima sigura ar fi fost chiar cel ce urma a fi salvat, iar iubita mea ar fi fost victima colaterala. Doua vieti ce puteau fi date peste cap, fara nicio motivatie. O greseala imensa ce-o fac acei parinti care, fara sa cunoasca, dar mizand mereu ca „ei stiu cel mai bine”, se implica total aiurea in vietile copiilor.

Despre parintii posesivi am mai scris pe blog, chiar documentat. Exemple de oameni distrusi, la modul real si psihologic, am cu zecile. Nu pot face public niciunul. Exemple de oameni ce au reusit sa se rupa de parinti si au ajuns sa-si controleze vietile, intr-un mod fericit si ideal, am, dar, la fel, nu le pot face publice. O banala greseala, o banala presupunere, o banala vorba poate distruge viata unui om. Chiar si cand e facuta o singura data. Depinde de fiecare om daca are sau nu curajul sa aleaga libertatea.

Eu-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o mama mai mult decat intelegatoare, ce a stiut cum sa ma indrume sau sa ma invete fara a incerca sa-mi impuna ceva. Nu stiu, sincer, unde as fi ajuns, sau cum as fi ajuns, daca as fi avut parte de un parinte posesiv. Datorita caracterului meu n-as fi putut accepta asta niciodata. Am un motiv pentru care mi-am amintit azi aceasta intamplare, am mai multe motive pentru care-mi apreciez mama si nu o judec pentru nimic. Am scris pentru a arata cum o banala greseala poate transforma o viata.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.