„Honey” nu e mereu dulce si, uneori, provoaca batai de cap

Ca numele meu m-a pus in situatii amuzante sau jenante, am scris deja acu’ aproape un an in urma. Da’ ca numele meu e capabil sa-mi dea mari batai de cap, e o noutate chiar si pentru mine.

Pana zilele trecute aveam, pe langa multe altele, o adresa de mail ce-mi placea foarte mult. Era simplu s-o transmit cuiva, chiar si telefonic, era simplu s-o memoreze cineva, ma reprezenta perfect. Minunea se denumea honey@yenoh.eu, o fac publica pentru ca nu mai exista, din pacate.

Anu’ trecut, prin primavara, am avut mici probleme cu adresa asta de mail. Intr-o zi m-am trezit cu un mail de la firma de hosting, in care eram anuntat ca adresa de mail honey@yenoh.eu va fi blocata 48 de ore, din cauza unui mic atac. Au instalat baietii niste filtre, am mai facut si eu unele setari, nu am mai avut nicio problema cu ea. Asta pana luni dimineata.

M-am trezit din dulcele meu somn, m-am dus ca orice om la baie, mi-am facut repede o cafea, am bagat o tigara-n bot si am deschis laptopul. Primu’ lucru ce-l fac dimineata, ca un adevarat om dependent de online, e sa-mi verific cela 69 de mii de adrese de mail. Am terminat cu cele de pe Yahoo!, asa c-am trecut la cele de pe domeniile ce le detin.

Deschid softu’ minunat si astept sa vad ce mesaje de dragoste, amor si dusmanie primesc. N-aveam nimic, doar cateva reclame, prostii. Dupa vreo 5-10 minute, Jihadu’ avea sa se napusteasca asupra-mi. Pe mult iubita si mult pretuita adresa honey@yenoh.eu aveau sa vina peste 1000 de mailuri, cumva erori din alea ce le primesti can’ trimiti mail pe o adresa inexistenta.

In prostia-mi caracteristica, nu m-am gandit sa opresc programu’ si sa ma uit de pe server, direct. Credeam ca-n mia aia de „raspunsuri” s-a strecurat si un mail de care-as avea nevoie. Asa ca ma uitam precum curca-n lemne, cum curg rahaturile alea de pe online direct in scumpu’ meu laptop. Cand a ajuns pe la 800+ de mesaje, incep sa aud si telefonu’ ca face ca toti dracii. Atunci am realizat ceva… Dimineata sunt mult mai prost decat in restu’ zilei.

Orbecaiam ca o gaina beata prin casa, cautand disperat telefonul, iar cand l-am gasit, in loc sa rasuflu usurat, m-a cuprins panica. Antivirusul de pe telefon imi scana fiecare mail in parte si gasea cate un fisier suspect ca attachment. In prima faza, nu m-am panicat, am deschis mailul pe telefon si dadeam delete la toate mailurile ce le primeam. Era oarecum distractiv, stateam la panda sa astept mailu’ si poc, ii dadeam in cap.

Prost, prost, da’ la un momentdat m-am desteptat. Bine, recunosc, antivirusul m-a fortat sa iau masuri urgente, sa nu mai astept mia de mailuri. Asa c-am luat laptopu’ in brate, m-am conectat rapid pe server si am sters toate mailurile primite ca spam. Am rasuflat usurat, crezand c-am trecut hopul, si ma pregateam sa-mi fac micu’ dejun. Eram deja atat de obosit, incat vroiam sa ma culc la loc.

N-am apucat sa-mi sparg ouale, c-aud telefonu’ iar cum geme. Si geme… Si geme!!!… Mi-am zis, in sinea mea, e un inceput perfect de saptamana. Can’ ma uit la telefon, iar veneau mailuri din alea. De data asta, fiind cu o secunda mai destept, m-am conectat imediat pe server sa vad care-i situatia. Deja se adunasera vreo 300 de mailuri, deci era momentu’ pentru actiuni majore. Am sters adresa de mail.

Din pacate, multe mailuri importante, multe contacte cu anumiti parteneri si clienti s-au pierdut. Dar ce ma doare cel mai tare e ca, din acea zi, telefonu’ meu a luat-o razna complet. Consuma bateria in draci, de tre’ sa-l incarc de 2 ori pe zi. Si asta-n conditiile in care nu-l folosesc decat pe post de telefon. Nu c-as avea nevoie de alte aplicatii, gen Facebook, Messenger sau WatsApp, da’ acuma nici nu se mai deschid.

Cred ca niste spirite virtuale au vrut sa se asigure ca am renuntat pe bune, pentru o perioada, la mediul online. Ce nu inteleg e ce au avut cu bietu’ meu telefon. Eu pe ce mai joc Solitaire can’ merg la buda?! Probabil va trebui iar sa-l formatez, da’ numa’ gandu’ ca tre’ sa reinstalez iar toate aplicatiile ma strange-n spate. Am mai trecut prin asta acu’ 2-3 luni, mai poate astepta, nu arde.

Asa ca, doamnelor si domnilor, se pare ca „honey” nu-i chiar mereu dulce, iar in unele situatii iti poate da mari batai de cap. Mai ales cand exista atatia cretini in lumea asta ce folosesc cuvantu’ „honey” pentru pornografie, spam, scamming sau alte multe rahaturi. ‘mnezeu s-o ierte pe scumpa mea adresa de mail. A fost nemaipomenita si-am avut o relatie extrem de frumoasa…

Bafta! Ma duc sa ma aprovizionez cu calmante.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.