Lumea buna da „check in” in cluburi exclusiviste, eu in cimitir

Dupa 20 de ani de socializare virtuala, ramane o dilema. A cui viata e atat de importanta incat detaliile impartasite pe retelele de socializare sa fie interesante?

E un paradox. Viata nimanui nu-i chiar atat de importanta, dar tuturor ne place sa credem ca, undeva in spatiul cibernetic, exista o audienta care doreste sa stie tot ce facem, ce traim, ce simtim. Virtual, avem sute, chiar mii de prieteni. Cati dintre ei exista si in viata reala? Din audienta aia imensa pe care o avem, cate persoane ne sunt alaturi atunci cand avem nevoie de ei? Ne simtim populari in mediul online, pentru toate aprecierile si comentariile primite la ceea ce noi decidem sa impartasim. In offline, insa, deseori ne trezim singuri, combatuti, marginalizati ori etichetati. Traim intr-o imensa iluzie, alimentata, zi de zi, de minciuna.

Ne traim vietile cu ochii in telefoane, fara a transmite nimic. Socializam, fara sa simtim o legatura. Stiti genu’ ala de cupluri, ce mereu sunt vazute traind ca-n filme, cu o viata linistita, fara stres, fara apasari?! Mereu suntem socati la vestea ca s-au despartit. Ii vedem asa cum vor ei sa fie vazuti, fericiti si cu o viata ideala. Iar in interior sunt macinati de certuri, dispute, probleme. Devenim invidiosi pe un prieten din lista noastra lunga, atunci cand vedem ca-si da „check in” intr-un resort de lux, ori intr-un restaurant exclusivist. Cand aflam ca persoana respectiva a economist luni intregi pentru a reusi sa ajunga in acel loc, ni se va pare ireal.

Tehnologia ar trebui sa ne uneasca, sa ne apropie, sa ne inlesneasca accesul spre noi orizonturi. Noi o folosim pentru a ne mandri, de multe ori cu ce nu avem, ori pentru a unelti impotriva semenilor nostri. Mai exista si categoria celor care se folosesc de retelele de socializare pentru a descoperi noi subiecte de barfa. Ce-a facut ala, unde a mers aia, cu cine a iesit in oras… Inca de pe vremea HI5 ne-am pierdut in spatiul cibernetic si l-am exploatat necorespunzator. Cum facem cu absolut orice resursa ce ne este oferita. Nu gandim pe viitor, pentru ca ne intereseaza doar prezentul si cum suntem perceputi de cei din jurul nostru.

De foarte multe ori am fost criticat, ba chiar si judecat, pentru ceea ce aleg sa impartasesc in mediul virtual. Ba ca-s prea rasist, ba ca-s prea carcotas, ba ca prea mult ma leg de Romania. Un aspect foarte important s-a pierdut, din pacate. In postarile mele nu transmit, neaparat, o stare de a mea de spirit, ori o convingere. Uneori transmit chiar si lucruri in care nu cred. Daca imi place ceva, ori daca eu consider c-ar fi util pentru cineva, impartasesc acel lucru. Si, recunosc, spre deosebire de foarte multi romani, din pacate, nu sunt nationalist. Poate sunt negativist, dar nu cred intr-o reforma sociala in Romania prea curand. Suntem rai si tre’ sa acceptam asta.

Hai sa dau un banal exemplu. Acum trei ani postasem o aberatie despre McDonald’s, despre faptul ca-s fanul lor. O… amica, sa-i zic asa, dupa ce-mi citeste aberatia, imi da un mesaj banal: „Deci esti fan McDonald’s”. De parca nu s-ar fi inteles din ce-am scris, risc sa raspund: „Fan inrait”. Ala a fost declansatorul. Am raspuns prea scurt si la obiect, am fost prea tupeist, ma dadeam ce nu eram. A fost acel nod in papura pentru a se lua de mine, pentru a gasi cum sa-si reverse anumite frustrari. Plecand de la dragostea mea pentru produsele americane, am ajuns in punctul in care trebuia sa-mi cer scuze de la ea pentru ca respiram acelasi aer.

Intr-o societate atat de libera, nu mai avem dreptul sa ne expunem nici macar o opinie?! Sunt absolut sigur si recunosc ca nu am dreptate mereu in ce spun, scriu ori gandesc. Stiu ca multa lume nu impartaseste aceleasi credinte sau ideologii ca mine. Cat timp ai posibilitatea sa nu urmaresti ce postez, ce scriu, ce gandesc, de ce ar trebui sa te iei de viata mea? Nu intelege aiurea, ura si dispretul unora ma motiveaza sa raman asa cum sunt, sa scriu asa cum scriu. Imi face o deosebita placere sa intru in astfel de lupte. Dar, ma intreb, n-ar fi mai de folos daca le-am evita, daca am incerca sa gandim putin si din alte perspective?

Ne dusmanim atat de mult in viata de zi cu zi, in timp ce am putea profita de oportunitatea ce ni se ofera in mediul online. S-a creat o legatura la nivel global intre milioane de oameni, de diferite rase, religii, credinte. Continuam sa aruncam cu pietre si sa ne ascundem de noi. Nu scriu ca Eminescu, nu gandesc ca Dostoevsky, dar nici nu-s machiavelic precum Mussolini. Nu-mi pasa ca ma injuri, ca ma critici, ca ma etichetezi nebun. Ma bucur, asta fiind dovada ca mesajul meu a ajuns la tine. Cum ar fi dac-am folosi retelele sociale pentru a ne apropia unii de altii, nu pentru a ne indeparta si mai mult de cat suntem?!

Va rog sa dati „check in” oriunde, doar lasati-mi oportunitatea sa dau si eu „check in”… din cimitir.

Bafta! Ma duc sa platesc abonamentul la apa. Oricum n-am vrut sa transmit nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.