Sa tac sau sa nu tac?! Asta este intrebarea!

Se-ntampla foarte des in viata sa fim pusi in pozitia de a rani pe cineva pentru a-i face bine. In acele momente se poarta o lupta grea in noi, iar constiinta nu ne da pace. E mai bine sa vorbesti sau e mai bine sa taci?

Afli, auzi, vezi, detii o informatie despre o anumita persoana. Stii ca poti ajuta un prieten sau o ruda daca-i impartasesti informatia respectiva. Dar, la aflarea ei, s-ar putea sa fie ranita, sa vada doar ce-i rau. S-ar putea sa te considere pe tine vinovat, sa te judece, sa se certe cu tine, sa nu-ti mai vorbeasca zile, luni sau ani in sir. Incepi sa te gandesti cum e mai bine de procedat. Sa pastrezi secretul pe vecie, alegand sa nu-ti ranesti tu aproapele, ori sa te eliberezi de povara… Iar aceasta batalie este crunta, mai ales ca, orice ai alege, persoana draga tie va fi ranita. Dar, vrei s-o si ajuti?!

Citeam acu’ multi ani in urma un articol interesant, in nu stiu ce ziar. Era povestea unui tanar din Bucuresti (sa-l numim Andrew), stabilit in America, ce venise in tara sa-si petreaca 2 saptamani de vacanta. El avea un prieten foarte bun (sa-l numim Thomas), in Timisoara. Aveau ani grei in spatele prieteniei lor. Thomas stia din vreme cand avea Andrew sa se intoarca in tara, asa ca i-a facut o surpriza. Ajuns in apartamentul sau din Bucuresti, Andrew gasise in cutia postala invitatie la nunta celui mai bun prieten. Mai mult, era rugat sa-i fie cavaler de onoare. Incantat de invitatie, Andrew uita de oboseala si cauta urgent o modalitate de a ajunge la Timisoara. A ales sa mearga cu trenu’ de noapte, pentru a se putea si odihni.

Inainte de plecare, Andrew pune in bagaj o sticla de whiskey si doua pahare. Si-a imaginat ca nu va fi singur in compartiment si nu voia sa para necioplit. Ajuns in gara, Andrew se imbarca in tren. Se face comod, isi alege patul de jos, scoate sticla si paharele din bagaj si asteapta plecarea trenului. Dupa cateva minute, usa compartimentului se deschide, iar in ea apare o tanara extrem de frumoasa (s-o numim Naida). Inalta, bruneta, ochi albastri, ten masliniu, forme atragatoare. Tot ceea ce si-ar putea dori un barbat. Andrew era mai mult decat incantat de compania ce-avea s-o aiba.

Dupa ce Naida s-a instalat, Andrew intra in vorba cu ea, ii ofera un pahar de whiskey si incep sa converseze de-ale vietii. Zambeste cand afla ca au aceeasi destinatie. Trenul paraseste gara, iar cei doi incep deja sa simta aburii alcoolului, sa devina lipsiti de inhibitii. Din vorba in vorba, ajung sa se apropie cat mai mult unul de celalalt, incep sa se atinga. Nu a durat prea mult pana sa se sarute, impinsi de euforia licorii ce disparea din sticla. Devenind deja pasionali, hainele lor incepeau sa „cada” de pe ei, iar cei doi ajung sa faca dragoste ca doi amorezi infocati. Apoi se culca, fiecare in patul sau.

Se face dimineata. Controlorul il trezeste pe Andrew, anuntandu-l c-au ajuns in Timisoara. Se da jos din pat, se imbraca, isi strange bagajele. Era deja singur in compartiment, Naida plecase. La coborarea din tren, Andrew avea sa afle de la controlor ca Naida s-a trezit cu 15 minute inainte de a ajunge in gara si c-a parasit trenul in graba. Ii parea rau ca nu a apucat s-o intrebe cum o cheama sau sa-i ceara numarul de telefon, pentru a se putea revedea, dar era incantat si de mica aventura nocturna. Inca ametit de la whiskey, dar gandidu-se la Naida si la seara petrecuta cu ea, Andrew se urca intr-un taxi si porneste spre casa prietenului sau.

Ajunge la Thomas, se imbratiseaza, intra in casa, se face comod in living, sorbind dintr-o cafea fierbinte. Foarte nerabdator, Andrew isi intreaba prietenul unde-i logodnica, iar acesta-i raspunde ca e la dus si va cobora in scurt timp, ea revenind dintr-o calatorie facuta in Bucuresti. Avand atatea de recuperat, cei doi se „aseaza” la povesti, Andrew incercand sa afle cat mai multe despre viitoarea sotie a prietenului sau. Dupa aproape jumatate de ora, logodnica lui Thomas coboara in living. Andrew era cu spatele la ea, nu apucase s-o vada, cand Thomas ii spune „ti-o prezint pe iubita mea”. Cand se intoarce, a simtit ca-i fuge pamantul de sub picioare. Era Naida.

Pret de cateva secunde s-au privit fix in ochi, fara sa aiba vreo reactie, dupa care s-au comportat ca si cum nu s-ar fi vazut niciodata. Au luat toti 3 micul dejun, iar Andrew, desi ar fi trebuit sa ramana in casa prietenului sau, a decis sa se cazeze la un hotel. Incepuse deja batalia in el, nu putea sa stea sub acelasi acoperis cu femeia ce i-a oferit o noapte de neuitat, dar ce urma sa se casatoreasca, intr-o saptamana, cu cel mai bun prieten al sau. Trebuia sa decida. Va tine secreta mica aventura, ori va marturisi.

Cu toate ca Andrew avea parte de toate circumstantele atenuante, el nestiind cine e Naida, prietenia cu Thomas valora enorm de mult pentru a o pune in pericol. Chiar dac-ar fi fost singura data cand Naida ar fi inselat, poate si din cauza alcoolului, situatia era aceeasi. Daca tacea, Thomas ar fi trait in minciuna, iar pe Andrew l-ar fi doborat constiinta. Daca vorbea, Thomas ar fi fost profund ranit, nunta s-ar fi anulat, planurile lor de viitor ar fi fost distruse, dar ar fi aflat cu cine avea sa-si petreaca restul zilelor. Dupa o zi de chin, Andrew il anunta pe Thomas ca a aparut ceva urgent si trebuie sa plece inapoi in America. Dar inainte de asta, ii lasa in cutia postala o scrisoare. Intreaga poveste…

Nunta s-a anulat, cei doi prieteni nu si-au mai vorbit cativa ani de zile. Intr-un final, aflat din nou intr-o scurta vacanta in Romania, Andrew avea sa primeasca un telefon de la Thomas. Voia sa se intalneasca, fiind si el in Bucuresti. Era deja casatorit, cu o alta femeie, avea si o fetita de 1 an. Cand s-au revazut, Thomas l-a luat in brate pe Andrew si i-a multumit, cerandu-si scuze ca nu a indraznit sa dea niciun telefon in toata perioada. Ii era rusine, pentru reactia avuta la aflarea adevarului. Stia ca nu Andrew a fost vinovat, ba, dimpotriva. Cei doi au reluat legatura si au devenit prieteni chiar mai buni decat erau inainte.

A procedat bine, a procedat gresit?! E o intrebare la care greu gasesti raspunsul. Multi aleg sa taca, sa pastreze un secret, in dorinta de a nu-si rani un prieten. Dar trebuie sa fie constienti de doua lucruri. Adevarul are tendinta de a iesi mereu la iveala, iar cand secretul se va afla vei fi tras la raspundere pentru ca l-ai ascuns, vei risca sa pierzi pentru totdeauna acel prieten. Atunci cand alegi sa taci nu-i faci un bine persoanei de langa tine, ci ii faci mai mult rau, lasand-o sa traiasca intr-o minciuna daunatoare. Iar tu, zi de zi, vei avea constiinta incarcata si te vei ruga la Dumnezeu ca secretul sa nu se afle, facandu-ti si tie rau, deopotriva.

Daca esti un prieten adevarat, daca acea persoana valoreaza ceva in viata ta, indiferent de cat de mult ai rani initial, vei face un mare bine atunci cand alegi sa rupi tacerea. Stiind adevarul, prietenul tau poate sa-si refaca la timp viata, far a risca sa mai fie ranit. Iar peste binele lui, esti si tu eliberat. Ai constiinta impacata, poti dormi linistit noaptea. Initial va veti certa. E o reactie normala. Dar daca si tu contezi pentru prietenul tau, acesta se va intoarce la tine si-ti va multumi, dupa ce lucrurile se vor aseza. In asta consta adevarata prietenie. Sa fii in stare sa spui adevarul in fata, indiferent de cat de taios este.

Bafta! Ma duc sa dau mancare la capre.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.