Toti murim. Depinde doar de noi cum traim.

Din prima secunda a vietii noastre ne indreptam spre moarte. Timpu’ incepe sa se scurga, fiecare secunda ce trece este pierduta. Intre nastere si moarte noi suntem responsabili de viata. Depinde doar de noi cum traim, daca traim.

Zilnic suntem invadati de avertizari asupra sanatatii noastre. Zi de zi, pe toate canalele media, suntem instiintati ca vom muri. Rude, prieteni, medici ne atentioneaza ca daca facem aia, daca mancam aia, daca respiram, murim. Stim cu totii spre ce ne indreptam, nu e nevoie sa fim ingraditi nonstop de toate mesajele publicitare. Avem atatea restrictii in viata ca uitam cum sa traim. Ne facem griji pentru toate nimicurile, in timp ce marile placeri trec pe langa noi, ca trenurile printr-o halta parasita.

Primisem, zilele trecute, un newsletter in care am gasit un articol interesant din Kudika. Keanu Reeves povestea de mama unui prieten de-al sau, ce toata viata a avut grija de sanatatea ei, iar la 76 de ani e deja mancata de boala. In timp ce tatal aceluiasi prieten si-a satisfacut toate placerile, fara sa-si faca griji de sanatate, si la 81 de ani are organismul unui tanar. Mama prietenului sau afirma ceva atat de motivant… „Daca as fi stiut ca viata mea se va termina in acest fel, as fi trait-o in cea mai mare parte bucurandu-ma de toate lucrurile interzise.

Uneori ne dam seama prea tarziu ca viata s-a scurs fara ca noi sa ne putem bucura de ea. Sau poate nici nu mai apucam momentul ala. Aveam un amic, de varsta mea. Omu’ avea un job foarte bun, nu avea griji sau stres. Manca doar sanatos, facea zilnic sport, nu bea, nu fuma. Intr-o zi a lipsit de la servici. Colegii au incercat sa dea de el, fara succes. L-au gasit in casa, mort. Facuse un atac cerebral foarte puternic si, la doar 30 de ani, dus a fost. Uitam ca oricand putem muri, ca nu ne va anunta nimeni cat timp mai avem.

Imi amintesc de ultima zi de nastere a bunicului meu. Toata viata i-a placut sa manance bine, fara sa-si faca griji de grasimi. Ii mai placea si spritu’ din cand in cand. Una dintre bauturile sale preferate era ginul tonic. De ziua lui vorbeam cu bunica-mea si i-am zis sa-i faca o friptura buna, cu toate nebuniile, si ca eu voi cumpara o sticla de gin sa cinstesc cu el. Sare bunica-mea de cur in sus, sa-mi spuna ca n-are voie sa manance carne sau sa bea, ca-i face rau. Saracu’ avea metastaza in faza terminala, ce rau putea sa-i mai faca?! I-am facut placerea si am mancat friptura, am baut ginul. Macar la final sa te poti bucura…

Vazusem, de curand, un reportaj la un post de televiziune german. Un cuplu a inceput sa elimine din casa lor tot ce era toxic, ce-ar fi putut provoca boli. Au golit frigiderul, au scos covoarele, au scos mobila, au aruncat hainele. Au lasat casa goala, doar o sticla de apa a mai ramas. Au descoperit ca si peretii casei contineau nu stiu ce substante cauzatoare de cancer. Au iesit din casa, doar in chiloti. Atunci si-au dat seama ca nici afara nu-s in siguranta, din cauza poluarii. Concluzia?! Nici macar in grota nu suntem feriti de pericole. Dar fugim de ele.

Uitam ca viata-i doar una si ca-i extrem de scurta. Ne intoxicam cu toate prostiile ce-ar trebui sa ne protejeze. Lasam placerile vietii sa se duca, in timp ce traim ca niste roboti. De fapt, uitam sa traim. Uitam sa ne bucuram de viata. Stam mereu cu ochii inchisi si tragem de viata. Vrem sa traim cat mai mult, dar fara sa simtim viata. Sa urcam pe un munte, sa ne aruncam intr-o piscina, sa sarim in valurile marii, sa mergem cu viteza pe un drum de munte, sa sarim cu parasuta, sa iubim impotriva vointei altora. Sa fim liberi, sa traim cu adevarat. Sa adunam amintiri, nu lipsuri.

Nu numai frica de boala ne incatuseaza. Ne trezim zilnic pentru a merge la munca, dar nu ne-am trezi pentru a surprinde persoana iubita cu un mic dejun la pat. Ne bucuram mai mult de ultimul model de smartphone, decat de un prim sarut. Preferam sa dam banii pe haine de firma, in loc sa facem o plimbare seara tinand de mana persoana iubita. Ne simtim impliniti cand cumparam un televizor cu diagonala de 2 metri, in loc sa dam o haina unui copil nevoias de pe strada. Alegem sa fim indiferenti, in loc sa ne pese. Ne simtim mai bine intr-o masina puternica, decat in bratele iubitei. Si numim asta viata.

Ne creem propria temnita si nu mai vedem nimic din jurul nostru. Nu mai reusim sa ne bucuram de frumusetea lucrurilor ce ne inconjoara. Alergam de nebuni din calea mortii, incat uitam sa mai vorbim, sa mai zambim, sa mai pretuim. Pierdem timp pretios cu suparari, regrete, certuri, gelozii, invidii, incat uitam sa mai fim fericiti. Uitam sa ne bucuram de cafeaua de dimineata, uitam sa ne surprindem persoana draga cu un mesaj de noapte buna, uitam de „te iubesc”, „te rog”, „multumesc” ori „iarta-ma”. Uitam de noi. Uitam de viata, in timp ce ne impunem sa credem ca traim.

Ne impiedicam in orgolii si in detalii inutile, fara sa ne dam seama ca viata se scurge. Pierdem timpul regretand oamenii ce ne-au parasit, in loc sa ne bucuram de cei ce ne sunt alaturi. Pierdem timpul plangand dupa cei ce ne-au ranit, in loc sa ii apreciem pe cei ce ne aduc un zambet pe buze. Pierdem timpul ingropandu-ne in trecut, in loc sa traim prezentul. Pierdem timpul ignorand problemele prietenilor, in loc sa le fim alaturi. Pierdem timpul alergand dupa lucruri materiale, in loc sa avem sufletele curate.

Ne consumam cu toate prostiile, ne lasam condusi de mesajele de pe pachetele de tigari, ne irosim viata ingropati in indiferenta. Fugim de boli, fugim de sentimente, fugim de durere, fugim de suferinta. Ne ferim de orice obstacol din fata noastra si plangem ca nu putem fi fericiti. Cand noi cautam fericirea, ea trece pe langa noi. Suntem niste oameni morti ce inca mai respira. Nu mai avem curajul sa strigam ca suntem vii. Alergam doar spre munca, cariera, bani, facturi. Traim in viitor, in loc sa simtim prezentul. Si zambim fortat.

Nu mai exprimam sentimentele. Dragostea, pasiunea, emotia, durerea, tristetea, dorul sunt ingropate. Cand a fost ultima data cand ne-am bucurat ca un copil atunci cand primeste prima sa bicicleta? Sa radem in hohote, fara sa ne pese daca bucuria noastra e prea galagioasa? Traim in rutina si ingropam pasiunea. Nu experimentam nimic, de teama. Nu mai zambim sincer. Nu ne mai jucam. Suntem sumbri si lipsiti de energie. Ni se pare ca traim doar pentru ca respiram.

Tin minte bucuria ce-am trait-o cand am primit prima minge de fotbal. Dormeam cu ea in pat, imi era mila s-o scot afara. Acum nu mai exista astfel de bucurii. Consideram ca ni se cuvine totul, asa ca luam ce ni se ofera din mers. Ne creem dusmani imaginari, devenim neincrezatori, devenim falsi. Avem impresia ca traim cele mai mari drame, iar cei din jurul nostru sunt mereu fericiti. Asta pentru c-am uitat sa fim atenti la ce se intampla langa noi, am uitat sa-i ascultam pe altii. Vrem ca doar noi sa vorbim, iar lumea sa ne asculte.

Ii privim pe cei ce trec pe langa noi si-i analizam. Ii criticam pentru relele ce le fac, dar ignoram ca si noi facem aceleasi rele. E mult mai simplu sa judeci pe altul decat sa te corectezi pe tine. Ne uitam cu lacrimi in ochi dupa persoanele ce pleaca din viata noastra si ne dam seama de valoarea lor abia dupa ce pleaca. Nu stim de ce, dar stim doar c-au plecat. Devenim posomorati, incepem sa ne punem intrebari. Raspunsurile le avem tot noi, dar pentru asta trebuie sa avem curaju’ sa deschidem ochii, sa deschidem sufletele.

Sa fim copii… Ei sunt singurii ce exprima cel mai frumos sentimentele traite. Bucuria, tristetea, furia, dezamagirea, surprinderea. Cand privesti un copil in ochi vezi toate aceste sentimente, traite la maxim. Vezi cheful de viata. Vezi cum se avanta spre fericire fara sa se gandeasca la viitor. Ii vezi cum savureaza fiecare moment. Ii vezi cum traiesc. Mai putem invata ceva de la copii. Nu au orgolii. Se cearta acum, dar in cateva minute, poate ore, ii vezi iar cum se joaca impreuna. Fericirea, viata e mai presus decat orice orgoliu.

Nici unul dintre noi nu pleaca de aici in viata, asa ca va rog sa va ganditi. Mancati ce va place. Umblati prin soare. Sariti in valurile marii. Spuneti adevarul din inima voastra. Fiti prostuti. Fiti buni. Fiti copii. Faceti lucruri ciudate. Iubiti. Iertati. Bucurati-va de viata. Nu este timp pentru nimic altceva. ~ Keanu Reeves

Bafta! Ma duc sa ma inchid in baie. Am facut un amalgam de ganduri.

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.