3 secunde

Multi spun ca marti sunt trei ceasuri rele. Altii spun ca marti e zi cu ghinion. Eu spun ca marti, ca si vineri, ca si luni, e o zi oarecare, aflata-n mijlocu’ weekend-ului. Azi n-au fost trei ceasuri rele, n-a fost ghinion… doar o zi cu de toate. Dar cum fo’, de fapt?!

Martea mea a inceput pe la ora 06:30, can’ m-am trezit cam cu buna dispozitie. Am bagat repede un tigaroi in gura, mi-am facut o cana de cafea si eram pregatit sa-mi incep ziua. N-are cin’ sa ma certe ca prima data tre’ sa mananc, deci imi fac de cap. In timp ce fumam, mi-am verificat mailurile, mi-am programat ce am de facut pe azi, ma gandeam pe cine tre’ sa sun. A trecut repede si bine prima parte a diminetii, fara evenimente neprevazute.

Pe la 9 si ceva o sun pe maica-mea, sa-i dau cu urarile-n cap. Cred c-am prins o linie directa cu baietii ai’ cu ochi albastri, asa ca m-a sunat ea. Si ne-am luat la vorbe, mult si bine, pana cand a inceput sa-i sune mobilul. Imi zice „hai ca te sun imediat” si inchide. In timpu’ asta, ma invarteam aiurea prin casa. Nici s-o sun pe bunica-mea nu puteam, nici sa plec de acasa. Asteptam telefonul. Cu ocazia asta am descoperit ce cadou ii iau maica-mii: un ceas.

Vazand ca trece timpul aiurea, zeci si zeci de minute, iau telefonu’ si-o sun pe bunica-mea. Nu raspunde, asa ca-nchid. Imediat, suna telefonu’ meu. Era ea. Raspund. Ii dau si ei cu urarile-n cap, povestim putin. Maxim 10 minute, dupa care inchidem. Si iar nu stiam ce sa fac. Dar mi-am amintit ca am de rezolvat niste acte pentru firma, asa ca i-am dat cu spor.

Pe la 11 si ceva, suna telefonu’. Maica-mea… Raspund. Imi zice „da, stiu c-a durat `putin`, dar de atunci am vobit nonstop la telefon”. Dupa care ma intreaba dac-o iubesc. Eu-i raspund, printr-o intrebare: „da’ ce-ai facut, Liliana?!” Ea, vesela, imi spune „multumesc pentru cadou!” Raman prost. Oare ce cadou?! Asa c-o iscodesc, sa aflu’ detaliile picante. Ma gandeam eu la ceva, trimis de cineva, dar nu prea aveam ce cauta in povestea respectiva. Imi spune „o camasa”. Hopa! Clar n-am eu legatura. Mititica si-a cumparat o camasa super faina de pe net, iar pentru c-a ajuns chiar azi a zis sa-l considere cadou de la mine.

Ne-am lungit la povesti foarte mult, cam o ora jumate. Printre altele, m-a prins intr-unu’ dintre foarte putinele momente in care sa-i povestesc despre viata mea sentimentala. Deobicei e doar „sunt bine, e ok”. M-a intrebat daca n-am obosit, am fost de acord cu ea. Trecem peste sentimente, ajungem la fumat, la nebunii. Can’ am epuizat subiectele, inchidem si ne uram de toate cele bune si frumoase.

Era deja trecut de ora 13, ziua mergea perfect. Ce marti, ce ceasuri rele, ce ghinioane?! Sau…

In Germania, intre orele 12:00-14:00 sau 12:30-14:30, institutiile publice au pauza. Chiar daca stiam ca Posta-i in pauza, am zis sa duc plicu’ cu acte, sa fiu sigur ca-l trimit azi si nu uit de el. Timbre puteam lua de la automat, deci nu aveam treaba cu angajatii. Ajung la posta, ma scormonesc de 70 de centi, n-aveam marunt. Zic, in mintea mea, sa platesc cu cardu’. Can’ sa-l bag, scria acolo ca e defect. Cu bancnote nu merge. Nu-i nimic, imi spun. Si asa voiam sa mananc, deci am ce face pan’ la 14:30, iau rest de la restaurant…

Mergand agale, ma intalnesc cu un fost prieten, actual amic. N-as prea vrea sa ne imprietenim iar, cel putin nu in perioada asta. Vine si el cu mine sa manance. Stam, barfim, povestim despre agricultura din Zimbabwe. Lingem cate-o halba din aia mare de bere, da’ bere din aia buna rau. Iar mai povestim. Achitam nota. Eu, prost, uit de posta si platesc cu cardu’. Plecam. Fix la iesire imi dau seama ca-s prost si ca nu am marunt. Da’ vad ca-i trecut de 14:30, asa c-o iau cu tupeu spre posta.

Pe drum, intr-un loc in care trotuaru’ era mai ingust, vad ca-mi vine din fata o doamna ce-mpinge la un carut de bebe. Politicos fiind (te pup, Liliana!), ma dau mai spre strada, sa-i fac loc. Asta-n timp ce ma uitam la bebel. Cre’ ca era fetita. Cu ochii in carut, nu-mi dau seama cat de mult m-am abatut. Calc pe langa bordura si ma duc dreq, in patru labe. Ridic privirea, din fata mea, pe sensu’ ce-l ocupam foarte gratios, tocma’ venea un TIR, incarcat cu nisip. Saracu’ om franeaza disperat, intra pe sensu’ opus si reuseste sa ma evite. 3 secunde, cre’ ca-i prea mult. Dar e pe acolo. Atat a lipsit.

Credeam ca nu mai am inger pazitor, da’ vad ca totusi exista… Sunt curios cine-i.

Ma ridic, ma scutur, ma intreaba lumea daca-s ok. Femeia-si cerea scuze de la mine, eu o linisteam ca nu-i problema. Tiristu’ se agita ca un sifon in bavareza, nu-i dadeam importanta. Duca-se cu Domnu’. Am plecat si eu, gandidu-ma ce frumos mi-ar fi stat sub tir. De pe la 18 ani, de can’ am avut un accident cumplit de masina, nu ma mai tem de moarte. Can’ e sa fie, e bine primita. Da’ sa nu fie intr-un mod stupid, ca asta… Atunci chiar mi-ar fi ciuda si-as face scandal.

Rezolv cu posta. O iau spre casa. In mod miraculos, ajung viu si nevatamat. Ma schimb, ma spal, ma gandesc ce mai am de facut. Bifasem cam tot. Asa ca ma linistesc si citeam niste chestii pe net. La 16:50, in conditiile-n care matusa-mea iese de la munca la 17:00, imi dau seama c-am uitat sa-i iau un buchet de flori si ceva simbolic. Sar ca ars, trag repede niste haine pe mine si-o iau grabit spre mall. E langa mine, fix dupa ce trec de sediu’ politiei. Urcam repejor treptele cand…

‘al dreq de diavol mic, mi-a tras presu’. Am alunecat pe-o treapta si, din nou, hop in patru labe. Ca bebelusii ce invata sa mearga, asa urcam eu treptele. S-au uitat niste unii la mine, m-au intrebat daca-s ok. Am zis, sictirit, ca da. Ma scutur bine si intru-n mall. Glont la flori. Acolo, un singur buchet de trandafiri. Roz! Nah, il insfac pe ala. De nervi, iau si doua beri Desperados. Si-o punga de bomboane cu caramel, ce stiu ca-i plac matusa-mii. Platesc. Ma duc acasa.

Apare matusa-mea. Ii sar cu florile si bomboanele-n brate. O vad ca tine niste acte-n mana. De sambata, o doare in stanga. Ea credea ca-i inima, eu am linistit-o ca-i plamanu’. Azi s-a simtit rau si-a mers la doctor. Aia au sarit sa-i faca eco la inima, crezand ca de acolo-i buba. N-are nimic. E de la plaman. Si-a facut rost de tratament si concediu medical. Sper sa n-aiba virusi, ca eu tot nu mi-am facut asigurare medicala. Am baut cele doua beri, pe modul „fast”.

Ies, iar, din casa, sa iau medicamentele de pe reteta, apa, ceva de-ale gurii. Apa o iau de la Lidl, mereu. Ajung in parcare, parchez. Dau sa ies din masina, can’ vad ca un dobitoc trece pe langa mine, printr-un loc de parcare, ca sa ajunga pe cel din fata. Mai ca-mi lua una bucata picior si una bucata portiera cu el. Il injur, in mintea mea. Dar, surpriza. Vad ca are numar de Romania. Mai concret, de Harghita. Zic, in mintea mea, „asta sigur e ungur, altfel nu se explica”. Dupa ce-au intrat si ei, soferu’ cu pitipoanca lui, in Lidl, banuiala a fost confirmata. Vorbeau ungureste.

Termin cu Lidl-ul, dar de nervi mi-am luat si un bax de 6 beri. O iau spre farmacie. Farmacia-i in mall. Fix dupa sediul politiei. E sens giratoriu acolo. Eu ma uitam in pizda ma-sii, can’ am intrat in sens. Norocutu’ meu c-am observat ceva. Un biciclist, saracu’ era in sens. Mai ca-l doboram, dar m-a ferit, am franat, m-a injurat. „Gaura de cur!!!” Asta-i cea mai josnica injuratura ce-o poti adresa unui bavarez. Am zis si eu un „futu-ti mortii ma-tii cu bicicleta ma-tii!”. Intru sub mall, in parcare.

Fuga la farmacie. Nimeresc la o blonda! Dau reteta. Verifica pe stoc, imi spune ca aduce in cateva momente medicamentele. Nicio problema, zic eu. Vine cu ele si ma-ntreaba daca sa scrie pe cutii cum se administreaza. Ii zic ca daca-i draguta, sa scrie. M-a mancat in cur. A inceput sa ma converseze. Sa ma intrebe. Sa-mi spuna. Nu aveam chef de discutii cu ea. Mi-a dat ceva de supt, cadou.

Termin cu farmacia, o iau repejor spre alt magazin, sa cumpar mancare. Mi-a zis cineva ca dimineata merg bine sendvisurile. M-am aprovizionat. Mi-am luat si niste spageti bologneze. Si niste Sangria. Sa fie acolo. Am platit. Ma duceam, plictisit, spre parcare. Un grup de tineri, pe la 80 de ani, stateau de vorba-n calea mea. Tre’ sa-i ocolesc. Da’ ma uit ostentativ spre ei, poate se simt. Am simtit eu. M-am izbit de ceva. Mare si negru. O Tesla. ‘tu-va-n gura cu masinile voastre electrice. Asta era cea mai buna, sa dea ala peste mine. Radea soferu’, zambea blonda din dreapta. Ma scutur pe picior, imi cer scuze de la sofer, ma duc la masina.

Am ajuns acasa. Inca-s viu! Au mai fost vreo cateva, da’ nu povestesc chiar tot. E prima data can’ scriu in timp ce beau, dupa ce-am baut deja. Interesanta experienta. Maine-mi vine tigara electronica, intre 7:30-11:30. Sigur suna descreieratii la 6:30 la usa mea. Ma dor mainile si picioarele. Si capu’, da’ ala e de la altele. Daca iau calmante acuma, ma ia somnu’. Deci mai stau… Trec de la bere. Toate trec de la bere. Partea nasoala e ca ma ia cu dragostea si cu iubirea atunci can’ beau. Ehhh, poate ma abtin…

Bafta! Pe data viitoare! A fo’ o zi faina de marti. Si-s sigur c-am uitat ceva…

About Honey

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.