Contra cronometru

Alergam, intreaga viata, dupa cai verzi pe pereti si suntem mereu in lupta cu timpul. Cineva mi-a pornit si mie cronometrul, iar acum ma simt ca un cioban ce alearga dupa capre, cu ochii pe secundar.

Dintr-un miliard de ciorne ce zac pe laptopul meu, dintr-un miliard de subiecte ce le-as putea asterne, m-am pricopsit tocmai cu cel mai prost. Alt mod de-a reincepe, dupa o lunga si total nemotivata pauza, sa scriu pe blog nu am putut gasi. Imi zburda numai inimioare si dulcegarii prin neuron, glicemia a atis cote alarmante, simt o puternica si inexplicabila chemare, iar somnul imi este des perturbat. Vine ziua lu’ Valentin, iar eu-s cu pantalonii pe vine.

Nu c-ar avea foarte mare legatura cu subiectul, dar zilele trecute aflam de la fina-mea, cu cele mai amanuntite detalii, care e procesul de insamantare artificiala la vite. Practic, in cazul ei, pentru ca erau mai multi colegi ce trebuiau sa invete acest procedeu, sarmana vita era violata, atat normal cat si anal, de o turma de oameni. Cam vreo 6 per cap de vietuitoare. Din cand in cand, vita dadea semne de discomfort, dar nu destul de convingatoare incat sa-i faca pe intrusi sa renunte. Vreo doua nopti n-am mai putut dormi linistit, gandindu-ma mereu daca in acelasi fel se invata insamantarea artificiala si-n cazul oamenilor.

Tot zilele astea, de zici ca s-a rasturnat carul cu nebunie langa mine, ceva voci imi spuneau, sau imi sugerau, c-ar trebui sa ma indragostesc, pentru a nu petrece de Sfantul Valentin singur. Sa mor de nu-mi vine sa ma intorc la paragraful de mai sus. Si asta pentru ca ultima data cand am vrut sa ma indragostesc, prin octombrie 2016, m-a durut cumplit. Tocmai in ziua in care urma sa ies la o intalnire romantica, cu o tanara proaspat externata de la psihiatrie, am simtit fluturii in stomac si m-am constipat. Si-am ramas asa vreo 5 zile. Pai cum sa ma mai gandesc la dragoste, cand amintirile-s de-a dreptul coplesitoare?

Dupa 5 ani de cand m-am obisnuit sa ma strang singur in brate de Sfantul Valentin, de ce sa schimb acum traditia? Altceva, decat sa caut de nebun cel mai perfect nepotrivit cadou, cea mai frumoasa nepotrivita locatie pentru cina, cele mai duioase nepotrivite cuvinte pe care sa le rostesc fix inainte de a nu mai face sex din cauza unei migrene, nu am de facut?! Ultima data cand am cazut in capcana asta m-am prezentat in fata ei cu o trusa de scule, trei becuri de 80W si doua garoafe, am dus-o la McDrive, iar seara, cand am intrebat-o daca facem un sex tape ce sa-l aratam familiei m-am trezit cu replica „Nu stiu cum pot sa stau cu asa un porc!”. Pai asta-i recunostinta?!

Jur ca mi-e dor de cea mai faina fosta prietena / amanta a mea, pentru ca gandeam la fel. Da-l  dracului de Valentin si cu sfintenia lui, ca nu merita efortul. Bine, doar in asta gandeam la fel, de unde si partea cu „fosta”. Ca-n rest, ne-am fi putut iubi ca-n filmele indiene, dar fara sa fim unul langa altul. Ea a fost singura persoana din lume ce mi-ar fi schimbat pana si data de nastere. Practic, totul era defect si gresit la mine. Da’ era foarte faina si facea o mamaliga dementiala, chiar daca n-am avut curaj niciodata sa ma apropii de ea. Nu va ganditi la prostii, de mamaliga e vorba, ca de ea… m-am tot apropiat…

Am tot incercat, in ultimele luni, sa ma implic intr-o relatie, sa (re)devin barbat cu responsabilitati, asa cum cer batranii. Am invitat o amica sa vedem, intr-o seara, ultimul film al lui Alexis Texas. Mi-a spus ca-s cel mai nenorocit barbat pe care l-a intalnit vreodata. Am invitat o colega la micul dejun, sa-i servesc niste oua. Mi-a spus ca-s nesimtit, iar acum tre’ sa-mi gasesc alt loc de munca. Am invitat fata de 16 ani a unui prieten de-al meu sa petrecem un weekend in Monaco. Prietenul meu vrea sa ma omoare, iar politia imi supravegheaza apartamentul. Ba chiar am apelat si la site-urile de matrimoniale si am avut succes. Am avut intalnire cu un travestit si a trebuit sa dam cu banul, care e femeia in seara respectiva. Sunt sigur c-am detronat recordul de viteza al lui Bolt, cand banul a decis ca eu sa fiu femeia.

Se spune in popor ca viata are trei etape: te nasti si mori. Azi deja aproape ca nu mai e duminica, cert e ca-s contra cronometru. Maine trebuie sa ma indragostesc, marti trebuie sa se indragosteasca si ea, preferabil de mine, iar miercuri, ca oile, ca sa nu spun ca vitele, ca iar imi fuge mintea, ar trebui sa ne alaturam cirezii si sa cinam romantic la lumina lumanarilor. Ca de-or fi lumanarile din cimitir n-o fi bine… Daca stiti vreo psihopata, libera de contract, da’ care stie bataie si sa faca mamaliga, alungati-o la mine. O primesc cu bratele deschise, poate asa intru-n rand cu lumea.

Sarbatori fericite! Ma duc sa-mi iau pastilele, ca le-am cam sarit in ultima perioada.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.